Antrei Kranich

bradul e simbol al mortii.
poate traind ceea ce micropoemul tau desluseste, l-am simtit si mai adanc.
citit placut
cu prietenie,
andrei t

inceputul e frumos. vizual puternic iar dedublarea se simte prin descrierea sumara, insa de efect.
eu as renunta cat mai repede la:
\"plopul care face ciori\"
ucide urechea. :-)
cu prietenie,
andrei t

ai surprins cu pricepere vocabularul si lumea unui copil. si acel fel in care recunoaste mirosul mamei...se vede ca undeva in tine copilaria a ramas nealterata.
citit placut
cu prietenie,
andrei t

poemul este placut pentru ca e simplu si curat. nu sunt expresii inutile.
e un aldult care si-a regasit copilaria, a gustat din ea si a simtit-o la fel de proaspata si aromata ca odinioara.
citit placut
cu prietenie,
andrei t

draga emil,
din experienta mea de arheolog pe la porolissum, apulum si alte cele, pot sa-ti destainui ca arheologia nu e tocmai asa poetica. ca stateam eu si priveam stelele vazute altadata de daci, da. ca ma bateam in amfiteatru, unde inainte se luptau gladiatorii, da. dar ca dormeam in purici si dadeam cu tarnacopul toata ziua, pe arsita, ca mi se jupuise pielea pana la coate si facusem rani, ca intotdeauna cand ajungeam la un obiect antic, eu trebuia sa ma duc in alta parte sa dau cu lopata si in locul meu veneau fetele sa scoata minunea de sub pamant cu maturica si spaclul, eeeeiiii, asta-i alta poveste. da, e adevarat, arheologii cei mari au parte de mai multa placere. eu eram un biet student.
si cu toate astea, tot sunt mort dupa istorie.
scuza-mi logoreea, n-am putut sa nu comentez, citind despre arheologie.
pe de alta parte, textul e asezat, se vede cat s-a lucrat la injghebatul cuvintelor, cat sa curga raul linistit si luminos la vale. e o proza frumoasa, cu o atmosfera cuminte, in care personajele, oameni intelepti, se destainuie si lasa unul altuia cate un fir de poveste.
in plus, e interesanta acea trecere fugara inspre poezie:
\"Știu, poate suna patetic, în fond poți să mă contrazici sau să-mi spui că toate iubirile mari sunt la fel. Nu, nu-i adevărat! Nu pot exista două iubiri care să îmbrace aceleași forme, încât să te facă să spui: „uite, două iubiri gemene!”, așa cum zici despre oameni.\"
citit placut
cu prietenie,
andrei t

eu am senzatia ca am in fata o scriitura trista, ca un fel de renuntare. da, usile mereu se deschid si inlauntru si in afara, da, pot navali sau nu pot visele, dat in final tot dispari.
interesanta pendulare.
cu prietenie,
andrei t

\"viermii sunt cățeii mei. scumpi și inocenți.\"
ce-nseamna sa te arunci cu pieptul dezgolit in furtuna! si sa infrunti orice! ce-si rade, cred, moartea in barba citindu-te!
interesant text. si tonul putin arogant, putin dispretuitor, putin pacifist. sa iei moartea si s-o muti dincolo, adica aici. si sa faci din viermii infricosatori animale de casa.
citit placut
cu prietenie,
andrei t

alternanta asta intre versul vechi si versul nou, dubla scriitura, e interesanta si te impinge a citi poezia.
cu prietenie,
andrei t

din ce in ce mai primenita e poezia ta.
iar aici ai reusit, din cuvinte putine, cam cat un gangurit de copil, sa faci atmosfera si sa chemi la joc.
frumos.
andrei t

vine el si te citeste.
imi place tonul poeziei. revoltat si candid. un fel de revolutie de catifea.
iar cuvintele insotesc tonul foarte bine.
\"nu știu de ce salcâmul se ține cu rădăcinile
de marginea gropii\"
apoi
\"De unde să iau o jumătate de zi
să ascult în liniște
privighetoarea drogată
legănată de vânt?\"
iar sfarsitul e de vis; moartea se-nghesuie sa intre in viata si bate in usa de se zguduie balamalele:
\"ah cum strigă în stradă unul din frații mei avortați
și cum din gură îmi ies frunze galbene\"

cu prietenie,
andrei t

cam asa ar trebui sa arate o poezie.
sa alunece si sa te duca cu ea. sa nu te incurce in prea multe cuvinte, doar sa lase pe urma ei o stare si sa ajungi, intr-un fel, sa fii partas la adorarea femeii iubite.
cu prietenie,
andrei t

in primul rand, am citit toata povestioara fara sa ma plictisesc. la un moment dat m-am surprins citind atent, aproape furat. sunt mai multe de spus.
text pus in gura unui copil, dar gandit de un om matur. inocent. are ceva al lui. dincolo de simplitatea aparenta, e savuros. iar apoi cum cotesti tu deodata, spre sfarsit, de la prezent la trecut...asa lin, fara frana brusca!
o singura parte mi s-a parut rupta putin, desi justificabila in mintea unui copil suparat, acuzat pentru prostioarele altora: \"Parcă l-au văzut pe dracu’.\"
dar tinand cont de dialogul cu tine, care e putin straniu si schizofrenic, aceasta expresie poate fi pusa in gura fetitei din interior, mai versata, care o sfatuieste pe cealalta sa o muste pe invatatoare.
scuza-ma ca am scris mult, dar sunt surprins si incantat de ce-ai putut dospi sub \"compunere\".
poate putin, foarte putin, mai trebuie cizelata inocenta. intruziunea adultului sa fie invizibila.
m-am bucurat sa te citesc.
cu prietenie,
andrei t

mi se pare foarte reusita schita. un strop de culoare, un contur abia abia al unei femei cu palarie, soarele. daca nu spun ineptii, gri-violetul e folosit binisor de van gogh.
hmmmm, chiar am de invatat din poemul tau!
cu prietenie,
andrei t

alina,
atata timp cat practic am vazut scriitura ta inseamna ca mi-a placut.
\"Drumul meu e plin de spânzurători. Îmi probez gâtul în fiecare. Dar amân.\"
\"Și capul îmi alunecă în față și în spate\"
o papusa dusa teleleu prin viata. nici papusarul nu e macar, s-o mai struneasca din cand in cand, s-o indrepte pe celalalt drum.
andrei t

e riscant sa-ti lasi circul ambulant sa cutreiere afara din tine.
nu stii ce rau platnici sau hoti vor sa se dea in carusel.
\"care dintre ei vor da iar buzna-n pielea mea?\"
frumos sfarsitul. o invitatie.
citit placut
cu prietenie,
andrei t

frumoasa incadarare a omului in natura. si de ce sa-l rupem de acolo, daca acesta ii este culcusul?
practic nu am citit o poezie. ci am stat si am vazut un film. un film bun.
\"sângele luminează în iarbă ca o lumânare căzută.\"
asa cum in tarina lumanarile se topesc si licare pe fundul caldarii.
citit placut
cu prietenie,
andrei t

ce poate sa faca omul in fata mortii? doar s-o persifleze.
de apreciat ironia, incadrarea naturala, fara efort, a poemului in rigorile altor vremuri si cursivitatea.
citit placut
cu prietenie,
andrei t

pai daca tot iti place sa stai la taclale cu dumnezeu, de ce nu faci si urmatorul pas. sa devii dumnezeu? scuze, e un subiect care ma tot framanta acum. ceva de genul: cati bani ti-ar trebui si cati adepti ca sa incropesti de-o religie?
cu prietenie,
andrei t

marfa de import zici? suna bine. dar sa nu fie chinezeasca. :-)

parerea mea
asa suna mult mai a hrisov moldovenesc si urmeaza cursul poemului, fara suisuri si coborasuri.
andrei t