accident

foarte sumbra, trista, de speriat (pentru mine)

imi place mult
cel putin prima strofa
e imprevizibil de frumoasa

Vasile Munteanu, n-am să remarc decât faptul că reușești o adresare atât de directă încât lectorul nu are cum să evite poemul și mesajul. Un text valoros și foarte nou! Cu prietenie,

la prima clipire pare un text zeflemist dar suavitatea discursului împlinește prin densitate și tărie diamantină

\"am să mă spânzur de un avion să-mi pară
că moarte-nseamnă falsul unui zbor
apoi cu dinții am să rup această sfoară
să demonstrez că dumnezeu e un motor

și dacă n-am să nimeresc pământul
măcar peste mașini să zac împrăștiat
atât aș vrea și să mai fie seară
ca să puteți vedea și farul spart\"

citit cu plăcere
un text bun

stimă și considerație,
teodor dume,

ce poate sa faca omul in fata mortii? doar s-o persifleze.
de apreciat ironia, incadrarea naturala, fara efort, a poemului in rigorile altor vremuri si cursivitatea.
citit placut
cu prietenie,
andrei t

mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru cuvinte.

Aura: sună, așa, ca o definiție a cafelei.

Aida: într-adevăr, frumosul estetic nu poate fi o constantă; în plus, eu, între cuvinte, sunt totdeauna în căutarea echilibrului.

Ioan: vorba poetului: \"toate-s vechi și nouă toate\".

Teo: unele stau în puterea noastră, altele nu; mă tem că autoironia e o formă de neputință.

Andrei: pentru noi (oricine am fi \"noi\"), nu există alți oameni și alte vremuri; există numai formele acestora de exprimare.

încă o dată, mulțumesc tuturor.