Târziu

salonul bej cu șase paturi pe rotile într-un pat eu în altul ea la geam e plopul care face ciori și-un tei din când în când ne vorbim eu aproape absentă ea lividă și rece din când în când ne pândim eu cu coada ochiului stâng ea cu hăurile acelea mâloase din când în când ne simțim eu o simt în sânge în oase ea mă simte mereu mai aproape și mireasma de tei ne-nfioară pe mine că n-aș vrea să plec pe ea că nu vrea să mă doară * azi mi-au adus preot și lumină mă priveau încruntați bombănind nu știu ce într-un colț eram mică și grea și străină le-am spus apoi de testament simțeam și eu din patul meu pe roți cum șacalii transpiră * într-un final suntem noi ea aproape prezentă eu lividă și rece ne știm pe de rost ne simțim în sânge în oase aproape noapte