Anghel Geicu

Silvia Goteanschii, un text care merită toate laudele. îmi place discursul dus până la capăt, ireproșabil. mă opresc cu superlativele.
textul tău m-a făcut să-mi imaginez chișinăul. chișinău, pe care, din păcate nu l-am văzut niciodată. pe undeva, m-ai trimis cu gândul la poemele lui cărtărescu [plurivers] de prin optzeci-și, unde și el printre altele, prezenta atmosfera, bulevardele, din anii aceia.
dar, nu numai atât. textul ăsta, parcă are ceva ce te face să te simți fix acolo.

pentru asta, și nu numai, măcar o steluță care să lumineze orașul

așa și cu comul domnului marcel vișa. numa' că, aici, pică fix ca nuca'n perete. textul de față este prea abstract pentru domnia sa, să-l poată înțelege. nu dau detalii

textul ăsta spune mult printre rânduri, pe undeva, m-a făcut să-mi amintesc de poemele, puține, dar, foarte faine, ale lui Paler

ai dreptate, chestiile simple nasc adevăruri incontestabile.

îți mulțumesc pentru com

un comentariu corect. îți mulțumesc pentru semnul lăsat

Eugenia Reiter

mulțumesc pentru recomandare

la textul ăsta, titlul este cel care m-a determinat să las un semn. eu așa aș vedea titlul

"fă-mă un ocean de senin"

de aici aș pleca. aș reformula totul, încearcă. evită chestiile comune, mergi pe abstract, dacă [pe moment] nu ai o idee care să spună ceva, apelează la metafore, uneori ajută

îți urez inspirație maximă pe mai departe

nu căuta ceea ce nu poți vedea

tare's curios să știu cam cum tre' să "arate" adevărata poezie, după opinia d-voastră. veniți, vă rog, cu detalii.

până atunci, ciocu' mic!!!

recitind

mă întreb. cum ar fi dacă eu aș spune cuiva; tușește-mi în gură? păi?! are curaj cineva să spună chestia asta cuiva? numai cuvântul tușit te duce cu gândul la cine știe câți viruși, etc, etc.
ca să tușești cuiva în inimă, anatomic, este imposibil, iar ca metaforă, mie mi se pare cel puțin neinspirată.
mă întreb?! de ce autorul nu a optat pentru altă variantă; spre exemplu"- vorbește-mi în inimă-"

apoi, textul sucombă în patetism încât, mă întreb, unde este poezia în toată învălmășeala asta cumplită de vis. [ apropo, de când am postat eu vis aleator 3, mulți autori, autoare, au început să viseze]. în sfârșit, chestia e că, trimiterile spre uzinele de altădată, îmi provoacă un disconfort mental, să nu mai spun imaginile pe care, parcă [încă] și acum le [mai] văd la tv, cu copii-pionier recitând în cine știe ce fabrică; tovarășa e.... c....! tovarășe n.....c......!
mă doare capu'!

nu știu cum cineva poate să aprecieze acest text?!!!

este meritul tău. mi-aș fi dorit să fi scris un text gen "ciocolată cu viermi" dar, de vreme ce ai câștigat acest concurs, ăsta este lucrul cel mai important.

felicitări Eugenia Reiter pentru acest concurs, o inițiativă mai mult decât lăudabilă, felicitări de asemenea poezie.ro, site-ul care a promovat această campanie maraton.

ca o părere personală, eu am mizat pe textul nr.2. deși, eram convins că, dacă participă dan petruț camui, sigur va câștiga. de ce? pentru că este f.comentat, însteluțat, textele sale fiind citite, în special de doamne, domnișoare, a se vedea textele domniei sale.
pe unii autori i-am recunoscut, spre exemplu, textul lui bot eugen l-am recunoscut, deși, textul lui radu ștefănescu, prin acele repetiții, aduce mult cu cel al lui eugen, și, într-un fel acestea două m-au derutat, am avut impresia că un concurent a postat două texte.

cel al lui daniel dăian mi s-a părut un text bun, puternic, din păcate un pic cam prea lung.

deși nu am participat la acest concurs, am citit cu foarte mare atenție textele, pe unele le-am citit chiar de două ori, le-am punctat pe fiecare în parte așa cum am crezut de cuviință, în nici un caz la mișto
las mai jos votul meu pentru primele zece locuri, plus încă câteva


locul 1, 2 nota 8.0
2, 45 7.8
3, 47 7.7
4, 14, 26 7.5
5, 18 7.4
6, 27 7.0
7, 21, 40 6.9
8, 46 6.6
9, 1 6.5
10, 23 6.4

cea mai mică notă; 2,2 textul 7

pentru 42; am acordat, 5.8
35; , 5.3
17; , 5.2
44; , 6.3
37; , 4,1
22; , 6.3

întrebare mai mult retorică. chestia este că, textul m-a dus în această direcție. îmi place textul pentru naturalețea lui, pentru acea candoare, frustă totuși, unde, dulcegăriile nu își au locul. eu unul aș renunța la acele repetiții. apoi, aș alege un alt fel de așezare în pagină. mai bine spus, altfel aș tăia versurile. în sfârșit. sunt chestii care nu se discută. oricum, apreciez textul

e mișto epigrama. numa' că, bre-ul ăla strică. apoi, în loc de "la", aș zice, în. asta, pentru a da tărie epigramei. oricum, îți urez inspirație maximă pe mai departe

îmi cer scuze pentru confuzia de prenume

domnule Ștefan Georgescu, aveți dreptate. voi elimina acel ci, care, inițial nu exista. am modificat eu prin text și, iată, îl voi scoate [din nou] de acolo.
mulțumesc pentru sfat

ps.
am să citesc textul pe desktop apoi, mai mult ca sigur voi modifica dup orele 21

danke,

pam, pam!

vă mulțumesc pentru steluță cât și pentru com. într-adevăr, nici mie nu-mi pică bine acei ci.
primul este cel ce îmi dă bătăi de cap. aș renunța la el. la al doilea aș găsi o altă formulă ex;
"mai degrabă".
o sugestie din partea dumneavoastră ar fi bine venită

după cum am promis am revenit cu un comentariu. citindu-ți textul mai amănunțit am observat că ai multe chestii mișto de spus, numai că, tu faci marea greșeală că complici, dacă pot spune așa, textul. amesteci poezia cu filozofia. nu mai zic, neologismele care curg de-a valma fără nicio noimă. am înțeles că citești, după cum ai afirmat, zilnic. da, tu ce zici?! noi nu citim? fii sigur că toți de pe acest site citesc.
în sfârșit, revenind la text, iată ce a ieșit din textul tău după ce [scuză-mă că mi-am permis] l-am "golit" de ce am crezut eu că este în plus




Nu poți înnebuni

dacă ți-ai cusut
blazonul de poet
direct pe piele
chiar dacă calamitatea
își suprapune respirația
și își reglează pulsul

după pulsul alert
al unui om suferind de tahicardie

porii pielii

funcționează ca niște supape
se închid
și se deschid
în fața fericirii
absorbind-o

Nu poți înnebuni

dacă lirismul se suprapune peste rațional

oferindu-ți repere existențiale, raționale și motivaționale
iar suferința
ce-și crește
diluată de esențele lirice

***

Întunericul
suferă de strabism

vede numai în negru
iar mișcarea întunericului
stârnește unde
ce se propagă
într-un areal
golit de culori și forme
atribuit respirației

în beznă
doar nimicul poate fi perceput
ca ceva echivoc, dureros și invizibil
pe când viul
așteaptă lumina
pentru a se manifesta

Dacă am pune întunericului
lentile de lumină
ar crede că a ajuns într-un neant
în care păcătoșii ar fi orbiți
prin expunerea la lumină intensă

Dacă am fi teleportați
o dată pe săptămână
în infern
am aprecia imens viața
așa cum este ea
cu bune și rele

ai tu un fel anume de a comenta. am observat, la tine, parcă nimic nu este simplu. în sfârșit, mai multe voi spune pe un text de-al tău.
tre' să-ți mulțumesc pentru com, mai bine spus, pentru felul cum ai "văzut" tu textul. și, da! cam așa am văzut eu viața, de fapt, aș mai avea eu multe chestii de spus, numai că, din păcate timpul nu se dilată

după cum observi, am mai modificat câte ceva prin text

îți mulțumesc pentru trecere cât și pentru com. mă așteptam ca cineva să întrebe care sunt acele două cuvinte. bănuiesc că, fiecare dintre cei ce au citit acest text și le-au imaginat cum au crezut de cuviință

Carmen
mulțumesc pentru semnul lăsat cât și pentru steluță. eu nu prea scriu despre moarte, pur și simplu îmi e frică de ea. am trecut de două ori pe lângă ea, o dată într-un accident de mașină și altă dată după un stop cardiac. chestia din final; într-un fel, am încercat să o iau pe dumneaei la mișto. nu știu cât de bine mi-a ieșit

despre titlu, logic este așa cum spuneți, numai că, mie mi se pare mai "strong" așa, ținând cont de conținutul textului

varianta propusă de tine Emilian este de bun augur, mă mai gândesc, apoi voi modifica

Eugen

mulțumesc pentru atenționare, am modificat