mâncătorul de săbii

cum naiba se face că dimineața îmi beau tot mai singur cafeaua iar filmele care îmi plac am ajuns să le comentez de asemenea cum o mai duc? ironia sorții să ne întâlnim stând la coadă cuminți așteptând să ne vină rândul la bancomat ferm convinși că asta este soluția de altfel singura plauzibilă și nu ne mai pasă că am ajuns niște jucării vii ce așteptăm blazați primenirea ce chestie altă dată ne întâlneam în stația de tramvai tu erai mai tot timpul grăbită căutai să prinzi un loc nici nu conta unde te așezai repede apoi scoteai din geantă o revistă mereu aceeași revistă de modă din două mii și în timp ce eu te priveam pe ascuns cum o răsfoiai și cum parcă erai modelul tipa mișto de pe copertă primul pardon primul zâmbet cu subînțeles în tramvaiul o sută prima sticlă de vin la continental la masa de lângă nea fane clăparul formației apoi prima noapte de sex violent și primele urme de ruj pe cămașă semn al orgiei ori cine știe al vreunui cuvânt nerostit de tine așa a început totul -ca un film prost pe care încerc să îl uit- în fine după câteva săptămâni deja te mutaseși la mine iar primele cuvinte pe care le-ai rostit au fost să îmi spui că trebuie să facem ceva lucrurile alea și alea ziceai trebuiesc aruncate iar multe altele trebuiesc cumpărate vocea ta răsuna ca o pâlnie dar când îți întindeai aripile femeia vibra de la un capăt la altul becurile luminau până noaptea târziu în timp ce eu mă bucuram într-un fel tâmp în care acum nu-mi explic probabil așa e atunci când îți vine și nu mai contează nimic nici măcar moartea