Nu poți înnebuni. Strabismul întunericului

sa va controleze de pana, de benzina, ca mergeti subtil pe aburi, mai ca ati cazut in golul cuvintelor. ma ingroziti cu fiintialul si cu nefiindul...teleportati!!

m-am chinuit să înțeleg cum "mișcarea întunericului
stârnește unde de nefiind
ce se propagă
într-un areal...atribuit respirației ființiale"

Răzvan, textul trebuie să curgă. văd că ai încadrat la poezie, ori poezia are darul de a face sufletul să vibreze. mie îmi lasă impresia că aduni cuvinte țepene, unele aproape de limita indescifrabilului și le încolonezi. par niște definiții explicative care defapt năucesc cititorul. am mai citit alte texte pe aici și nu se deosebesc cu mult de acesta. nu e rău să combini metafizica cu poezia, dar fară filosofii abisale care duc textul în deriziune, sorry.

jonglează puțin prin v5, nu miroase bine.

după cum am promis am revenit cu un comentariu. citindu-ți textul mai amănunțit am observat că ai multe chestii mișto de spus, numai că, tu faci marea greșeală că complici, dacă pot spune așa, textul. amesteci poezia cu filozofia. nu mai zic, neologismele care curg de-a valma fără nicio noimă. am înțeles că citești, după cum ai afirmat, zilnic. da, tu ce zici?! noi nu citim? fii sigur că toți de pe acest site citesc.
în sfârșit, revenind la text, iată ce a ieșit din textul tău după ce [scuză-mă că mi-am permis] l-am "golit" de ce am crezut eu că este în plus




Nu poți înnebuni

dacă ți-ai cusut
blazonul de poet
direct pe piele
chiar dacă calamitatea
își suprapune respirația
și își reglează pulsul

după pulsul alert
al unui om suferind de tahicardie

porii pielii

funcționează ca niște supape
se închid
și se deschid
în fața fericirii
absorbind-o

Nu poți înnebuni

dacă lirismul se suprapune peste rațional

oferindu-ți repere existențiale, raționale și motivaționale
iar suferința
ce-și crește
diluată de esențele lirice

***

Întunericul
suferă de strabism

vede numai în negru
iar mișcarea întunericului
stârnește unde
ce se propagă
într-un areal
golit de culori și forme
atribuit respirației

în beznă
doar nimicul poate fi perceput
ca ceva echivoc, dureros și invizibil
pe când viul
așteaptă lumina
pentru a se manifesta

Dacă am pune întunericului
lentile de lumină
ar crede că a ajuns într-un neant
în care păcătoșii ar fi orbiți
prin expunerea la lumină intensă

Dacă am fi teleportați
o dată pe săptămână
în infern
am aprecia imens viața
așa cum este ea
cu bune și rele

eu unul il vad ca pe-un haiku numit "haikul respiratiei fiintiale" si anume:

porii pielii de poet sunt supape
la fericire se deschid la dezastru se-nchid
ca intr-un motor in doi timpi
si astfel lirismul merge mai departe fara sa-si piarda mintile whateva

(daca_calamitatea nu merge, am schimbat)

VALENTIN
Eu zic să te duci tu cu poeziile tale la piață să le vinzi ca pe verze, cepe și roșii, sau să le teleportezi la atelier, căci cuvintele sunt goale, par transparente, dar nu sunt, prin ele se văd cabotinul, amatorismul și mediocritatea.

CARMEN
Dar textul curge în fraze poetice ample și maiestuoase, nu sunt de acord cu tine, filozofiile abisale atrag, căci ele explorează partea întunecată a ființei, în care se prefigurează neantul.

ANGHEL
Nu e nimic rău, ba mai degrabă benefic, să combini poezia cu filozofia, căci filozofia deține o multitudine de idei interesante, care pot fi speculate de poezie.

RADU
Cred că o să fac până la urmă haik-uri, creează o respirație lirică liniștită și ușoară.

iti vina sa crezi cand toata lumea ti o zice ca nu ai scris niciun vers bun? vrei sa ti spuna asta presedintele Johannis pe fb sa crezi nitel?
asa cum spui de verze si cepe pot sa ti dau cu ele n cap chiar aici.

Dacă am pune întunericului
lentile de lumină
ar crede că a ajuns într-un neant
în care păcătoșii ar fi orbiți
prin expunerea la lumină intensă

lentile de lumina? explicati.
sa i le punem intunericului, mare semnificant pentru toate nedreptatile.
daca ati crede in ultima strofa, de ce nu va treziti dupa ghionturile celor de deasupra? cand va reveniti, dupa ceapa, dupa leustean? va sorcovesc zilnic daca nu aveti stare.

îmi pare rău că te-a supărat comentariul meu, am vrut să fiu sinceră. e numai o părere, chiar și acum când am citit răspunsul tău "textul curge în fraze poetice ample și maiestuoase" uite, asta chiar m-a uimit :O bineînțeles nu trebuie să privim în aceeași direcție, fiecare percepe în felul lui.

totuși, când spui că "filozofiile abisale atrag, căci ele explorează partea întunecată a ființei"- ai dreptate , dacă mai citeam odată Cioran, mi-ar fi făcut ai mei acum de 3 ani. poezia este un dar al sufletului, nu spun că trebuie să râzi ca prostu' când citești și nici să plângi cu un bax de șervețele în brațe, dar pe tine te face să simți ceva asta? - " un areal
golit de culori și forme".

VALENTIN
Da, dragă Valentin, am sau nu am dreptate, ție îți plac cuvintele bășcălioase, mie îmi plac neologismele, fiecare face risipă de ele, și așa cum tu nu ai renunța la ele, chiar dacă ți-aș spune-o, printr-o critică obiectivă, nici eu nu m-aș debarasa de neologisme, ingrediente de bază în poeziile mele.

CARMEN
Eu nu scriu din suflet, ci influențat și inspirat de rațiune, de aceea poate nu vezi emoții in poeziile mele, căci cred că sufletul e creator de clișee, față de care manifest idiosincrazii, și nu sunt de acord că poezia este un dar, nu ți-o dăruiește nimeni, ci ți-o construiești singură în funcție de caracteristicile tale poetice.
Dacă extragi din poem anumite cuvinte, bineînțeles că pot fi interpretate depreciativ, poezia trebuie privită în integralitatea ei.