Poezie
ciori într-un lan de secară
1 min lectură·
Mediu
apa de ploaie nu mă va face mai bun
oricât aș sta eu descheiat la cămașă
cu mâinile ridicate spre cer
chiar dacă mi-aș rupe hainele
de pe mine & aș rămâne
așa
ca un gol în stomac
un pescar în mijlocul unei furtuni
niciodată nu renunță la vâsle poate
cel mult să renunțe la nadă
să arunce plumbii în apă chiar & năvoadele încărcate
de pește totul în afară
de ele
așa văd eu lucrurile uneori
ele mă depășesc confruntându-mă
încercând să-mi pătrundă
în subconștient să
mă devoreze
dar asta
nu înseamnă negare
lupta cu sinele să fie oare cântecul de lebădă
al unui învins
nu încape în discuție renunțarea
tăcerea această melodie
stupidă precum păcatul unor chestii
făcute în trecut amorțeala ca o stare
de bine din serul unei seringi în
definitiv coma
& într-un final moartea
curva asta oribilă nu mă
mai sperie
e ca și cum aș întoarce timpul
din mers & l-aș întreba
doar așa amical
ce ai avut domnule cu mine
spune-mi de la ce țâță
am supt
022.255
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anghel Geicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Anghel Geicu. “ciori într-un lan de secară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anghel-geicu/poezie/14070744/ciori-intr-un-lan-de-secaraComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGCarmen
mulțumesc pentru semnul lăsat cât și pentru steluță. eu nu prea scriu despre moarte, pur și simplu îmi e frică de ea. am trecut de două ori pe lângă ea, o dată într-un accident de mașină și altă dată după un stop cardiac. chestia din final; într-un fel, am încercat să o iau pe dumneaei la mișto. nu știu cât de bine mi-a ieșit
mulțumesc pentru semnul lăsat cât și pentru steluță. eu nu prea scriu despre moarte, pur și simplu îmi e frică de ea. am trecut de două ori pe lângă ea, o dată într-un accident de mașină și altă dată după un stop cardiac. chestia din final; într-un fel, am încercat să o iau pe dumneaei la mișto. nu știu cât de bine mi-a ieșit
0
oricât aș sta eu descheiat la cămașă
Începe grav poemul și se termină pe un ton destul de glumeț, cumva la categoria să facem haz de necaz. Revin din nou la primele doauă versuri pentru că nu vreau să-mi scape prea ușor dintre degete și spun că imaginea e nemaipomenită. Uite că dau de pește în poemul acesta, de-o lebădă, de-o moarte, toate cu un rost. Stea.