Andu Moldovan

Virgil, prea multa pretiozitate in detrimentul sentimentului vad aici. Rafinamentul cu care m-ai obisnuit cand te exprimi in forma libera aici devine vanitate
\"sunt o epava eminamente banala\" - parca rezulta exact contariul, apoi revolta este diluata in materie cu tot dinadinsul
\"un cancer uleios iridiscent înflorește
glazură de sare cu miros de alcan\"
Cred ca ultima strofa, cea mai lipsita de \"inaltimi\" lingvistice, este cea mai aproape de ceea ce ar fi putut fi acest poem-tentativa.
Bobadil.

Pane, nu stiu daca am mai fost pe la tine in pagina, iti marturisesc deschis, este din cauza mitologiei care pluteste in jurul tau. Dar mi-am zis: Doamne, daca inaintemergatorii iti arata drumul, atunci orb esti daca nu pasesti pe urma lor!
Iacata-ma-s!
Intr-adevar, simplitatea cuvantului tau impresioneaza, misca ceea ce ar putea fi de nemiscat.
Doar ca miscarea se opreste la un moment dat, fie acela momentul cand asertezi.
De fapt, este chiar acel moment cand asertezi. Atunci imbraci haina care-ti vine mare... deocamdata.
Cu drag,
Bobadil.

Joe, sa nu te dai pe manele, ca ma pierzi pe drum, pe bune si te fac napolitana (nu d-aia de o canta gondolierii, ci aia pe care o rontaie taximetristii). Daca vrei manele, mergem la Lepa Brena in Timi intr-o seara (de fapt, mai spre dimineata) ca tot n-am fost niciodata acolo. Dar in cuvantul scris ne concentram... si yeah! o pleznim!!
Got it babe?
Bobadil.

Asta e, vine si Bobadilul ca un Don Quijote, ca mare dreptate are prietenul meu de nadejde. Si ce e mai ciudat, el obisnuia sa-mi spuna ca astea sunt morile de vant (desigur, in graiul lui neinteles decat de urechile mele) dar acum, uite ca-mi spune ca asta e chiar dulceata bunicii!
Alma, ai postat un poem deosebit, plin de vibratie a sufletului. Remarc sinceritatea exprimarii, este un element rarissim in scrierile tale, poate de aceea cu atat mai de pretuit aici.
Desigur, nu ai putut sa nu pui \"magenta\" aia, daca nu o puneai, nu erai tu :-)... oricum eu i-am dat \"ignore\" :-)
Mai atarn si eu o steluta pe aici ca poate se lumineaza textul mai bine in ochii lumii. Pe merit, azi esti magister ludi.
Bobadil.

O stea, pe bune, pentru stilul direct, lipsit de fandoseli, o naratiune care denota fie un talent nativ fie un exercitiu pe masura; de asemenea o abordare directa in limbaj fara urma de vulgaritate.
La povestirea cu Gicu si Viagra am ras cu lacrimi.
Ai talent.
Multumesc de lectura, o sa te mai citesc, acum ca te-am descoperit.

Nicoleta, scrisul e placut, are sa spun asa \"sare si piper\" pe acolo unde trebuie, dar ideea este atat de subtire incat ma intreb ce anume imbold te-a asezat la masa de scris (sau la tastatura) sa asterni aceste cuvinte.
Poate fi un fragment dintr-o scriere mai lunga, poate, ma gandesc si eu, dar asa \"stand-alone\" se rezuma la Andrei s-a lulit dupa una cu picioare lungi si pistrui si a uitat-o pe Sonia cu care si-o ... ma rog... pana atunci. In completare s-ar mai putea adauga ca sus-numitul Andrei era si un pic magar, asa, cat ii sta bine unui barbat care fumeaza in dormitor.
Te mai citesc.
Bobadil.

Descopar aici un Vladi care-mi place, ma atinge (si numai la umarul drept, unde inca mai simt o durere :-). Soarecele l-am vazut, parca eram eu.
Si aerul se mai infioara, nu si-a pierdut bunul obicei, nu inca.
O scriere reusita, inchegata, imagistica bine sustinuta cu economie de procedee accesibile doar celor initiati. Candva polemizam amandoi pe tema nivelelor scrierii. Aici, zic eu, ti-a iesit.
Recomand acest text ca material didactic pentru studiul unui preludiu pentru pian, obligatoriu insa la patru maini.
Bobadil.

... si bine zice proverbul acesta.
Multe vizionari, steluta, etc, din pacate nu se gasesc multe cuvinte de citit in acest poem.
O miscare de du-te-vino cu un inapoi-inainte care sfarseste \"tragand\" - exprimari mecaniciste, suna a poem proletcultist deghizat intr-o iubire care, orice ar face, tot ca de la sectia de cazane de la 23 august parca vine spre cititor.
\"fumegă cuvintele așezate de-a valma înainte de gândire
călătorind înapoi în imperiul timpului din spațiul unit
sublimă respirație a mării cu verdea-i rochie din solzi\"
Vali, asa versuri incurcate, de parca s-ar chinui sa desfaca un nod gordian al unei gandiri care intr-o cazna demna de o cauza mai buna le-a creat, n-am mai citit. Fumega cuvintele asezate de-a valma inainte de gandire (probabil te referi la cuvintele in cauza) si nu oricum, ci calatorind inapoi.
Aveam la liceu (sa fie vreo 25 de ani de atunci) o profa de tehnologie care ne explica motorul in doi timpi, si ne spunea ca ambele pistoane coboara in acelasi timp, noi, saracii, protestam in cor, dar ea ne-a explicat finalmente ca ambele coboara, dar in sensuri contrare.
Numai bine,
Bobadil.
P.S. Vali, sa nu te superi pe comentariul meu, ca vad ca esti un suflet mare de om, si atingi culmi extatice cand iti scriu oamenii astia pe site de bine, eu ti-am spus doar o biata parere pe care mi-o asum in totalitate.

Oricine poate spune orice, iar simtirea e mai presus de cuvinte.
Mie insa nu mi-a placut.
Din varii motive.
Bobadil.
P.S.
Virgil, scuza-ma ca nu explic, insa sunt sigur ca tu intelegi.

Incredibil dar adevarat!
Citesc acest text o data, de doua ori, a treia oara trebuie sa spun: \"adjudecat!\". Desigur, fiindca nimeni nu a dat mai mult. Mai mult sentiment, mai multa miscare, mai mult dans, mai multa incordare.
Felicitari Angela, multumesc pentru aceasta lectura emotionanta, lectia ta o primesc si ma aplec in fata inspiratiei acestor randuri.
\"bărbații au nunta în cer, tjaa!
hrănitu-s-au cu numele lor
la nunta aceea fost-ai, eu asa cred.
Bobadil.
P.S.
As fi spus mult mai multe, que venga el alba antonia insa ai spus tu deja si e destul.

Zic si eu inca o data, fara suparare, nu te revolta pe patzachina. Eu completez spusele Elenei: as introduce examen de licenta pentru permisul de a fi parinte.
Bobadil.

Este faptul ca am citit azi de dimineata textul tau si pe atunci erau foarte putine vizionari, textul mi-a placut mult, plin de un umor sarcastic si casnic deopotriva, m-am apucat sa scriu un comentariu, desigur ar fi fost intaiul la acea ora. Intre timp a intrat cineva la mine in birou, a trebuit sa intrerup si apoi lucurile s-au tinut lant si nu am mai putut reveni.
Deschid din nou textul tau abia acum, este ora aproape sase dupa amiaza si iata, il vad la subiecte fierbinti si ma bucur. Felicitari!
Apropos de nod, ingaduie-mi sa-ti spun un banc, scuze daca-l stii, se face ca merge Petrica asta al nostru la medicul ginecolog si se plange ca are o durere intensa in p.... Medicul il roaga sa se dezbrace sa-l examineze, ceea ce Petrica si face, iar medicul, stupefiat, cand il vede in pielea goala, exclama: \"bine, dar ce e cu nodul asta la p...?\" La care Petrica se bate cu palma peste frunte si exclama: \"Of, Doamne, Magdaleno, trebuie sa iau paine!\"
Numai bine,
Bobadil.

Raluca, mi-a placut textul. Cursiv (mai sunt typos pe ici pe colo, poate le corectezi).
Cat priveste ideea, cred ca ceea ce povestesti tu aici (probabil o experienta traita cu adevarat) se intampla atat de frecvent in ziua de azi, incat a devenit aproape un fapt cotidian. Eu cel putin am constat ca nu prea au mai ramas iluzii de necumparat pe bani. Oare e cineva de vina? Hmmm.. subiect de meditatie indelunga, nu vreau sa ma lansez acum in el.
Recomandarea mea ar fi fost s-o fi invatat macar ceva pe patzachina aceea, ulterior ai fi fost uimita ce de chestii folositoare ar fi facut cu lucrurile invatate de la tine.
Pe bune.
Bobadil.

Un poem remarcabil, nu inteleg totusi de ce insisti in micimile astea \"computeriste\"? Peste ani poate ca vor scoate astia tasta \"Caps Lock\" si atunci chiar nimeni nu va mai intelege... Imi face impresia ca scrii contextual, pentru site. Daca nu e asta, atunci e altceva care, din nefericire, diminueaza forta exprimarii tale atat de puternice si personale dealtfel... parerea mea, desigur.
Bobadil.

Vin aici poate pentru ca nu exista intamplare, ci doar ceea ce ne dorim tare de tot (asa cum se va descoperi acel sub-quarck, intocmai de aceea).
Carmen a inceput sa ne confunde, nu stiu daca asta e de bine, mai vladi, hai sa ne gandim un pic amandoi la asta pana ne vedem.
Nu vreau sa insist prea mult in off-topic, cred ca am facut-o de prea multe ori si mi-am primit perdaful.
Textul abunda in simboluri, unele mai septice decat altele. Poezia asteapta la usa, insa. Noroc ca (mi-a spus asta chiar aseara) nu si-a pierdut rabdarea inca.
In cazul tau, desigur.
Bobadil.

Am gasit in aceste text mai multa poezie decat in multe altele incadrate la rubrica \"poezie\".
Nu vreau sa fac nici o recomandare, pentru ca asta este primul impuls, caruia chiar nu ii cedez. Nu acum.
Bobadil.

... am mai scris comentariul acesta o data dar cred ca mi-a expirat pagina, deci scuze daca va aparea de doua ori in cele din urma.
Spuneam, scuze, Marlena, daca ti-am pricinuit vreo suparare adevarata. Am mers cu zeflemeaua prea departe, nici nu stiu de ce am facut-o, poate voi afla intr-o zi, fie ea mai senina.
Poemul tau imi aminteste de Pocitan Ben Pehlivan, sa fiu eu acela, oare as merita-o?
Si-acea izolare, si-acea dezolare,
Sunt Mecca cea sfanta, sunt Mecca cea mare
Mai spuneam ca desertul tau imi aminteste de Exupery, el imi povestea cate ceva pe vremea cand il citeam doar in notiuni. Acum notiunile acelea s-au transformat
\"In acea dimineata eu si dusmanul meu de moarte ne curatam trandafirii\". Oare de ce nu mai simt si acum fericirea de atunci?
Un poem care rezoneaza a pasi grei prin desert, care indeamna la meditatie si reflectie interioara.
Poem de stea, parerea mea.
P.S. - pentru ca avea si P.S. primul comentariu... ce as schimba:
\"frazelor\" - imi suna prea scolastic, poate \"scrierilor\" ar suna mai bine?
- si as evita repetitia din \"vezi desertul nu se vede\" poate cu \"iata desertul nu se vede\"
.. si cred ca mai spuneam sa nu ma eviti daca mai treci prin desert...
Acum dau \"trimite\", cu stea desigur... poate ajunge.
Numai bine, Marlena!
Acelasi.

Marturisesc, vin dupa Simona pe aici si ma face sa zambesc cum ii spui Elenei (probabil casatorita cu un baiat de pe meleaguri Londoneze a carui nume neaos s-ar traduce Pestesunca) - frantuzita :-)
Pai tu nu stii Simona ca astia au dus razboiul de o suta de ani? Si nici azi nu se iubesc prea tare, zau asa...
Textul: are prea multe explicatii, detalii, etc.
Sensibilitatea e acolo, dar nu se vede padurea din cauza copacilor. De la postul meu de observatie, desigur.
Succes in continuare, Elena!
Bobadil.

Marlena, intai m-am intristat ca a disparut comentariul meu anterior. Apoi m-am bucurat pentru ca am realizat ca, desigur, l-ai citit.
Shalom.
Bobadil.

Eh, acum am priceput si eu, ca-s mai greu de cap fiind ardelean ne-emigrat. Aici e club privat, doamnelor, domnisoarelor si domnilor. Imi pare rau ca prin Internet poate chiar si un neica nimeni ca mine sa intre. Ce sa faci... imperfectiunile sistemului.
Marlena, Nicole, a bien tout!
Bobadil.