Parfum de umbre

\"Parcă desprinsă dintr-un tablou de Monet
lumina apusului înoată printre lucruri\"

citind începutul asta de poezie... parca nici nu as mai avea nevoie sa comentez... simt ca am spus totul...
imbinare reusita de imagini, manuire incredibila a cuvantului...

m-asez pe spate, recitesc, recitesc, recitesc...
drag, DeSpOt.

\"în timp ce lumea își ia micul dejun parfumat
înainte de a se îmbrăca cu umbre\"
foarte frumoase versuri, finalul insa mi-a placut mult... e bine cand cineva incearca si reuseste sa redescopere frumosul din simplitatea metaforei.

Sorin, e si asta o bucurie, sa stii ca si altcineva simte vibratia emotiei! Gandurile pe care le asezam in pagina, precum o parte din sufletul nostru, sunt soli trimisi in cele patru zari- sa comunice, sa deschida usi si sa glasuiasca, iarasi si iarasi, frumosul. Daca azi unul dintre
ei ti-a batut la usa si l-ai primit, nu-mi ramane decat sa-ti multumesc! Si eu te citesc cu placere!
Numai bine,
Porte-bonheur

Cristian, cuvintele tale mi-au facut mare placere! Mai ales ca, si afirm asta cu tarie, vin din partea unui magician creator de metafora! Atata timp cat exista astfel de oameni indragostiti de poezie, spirit si cuvant ales, nu suntem pierduti, n-am trait degeaba, spectacolul merge inainte!
Toate gandurile mele bune!
Porte-bonheur

Ai o inocență a scrierii, o apropiere de copilăria versului distinsă, te joci în bucătăria dulciurilor fără sfială.
Parfumată, franțuzită, elegantă.

Marturisesc, vin dupa Simona pe aici si ma face sa zambesc cum ii spui Elenei (probabil casatorita cu un baiat de pe meleaguri Londoneze a carui nume neaos s-ar traduce Pestesunca) - frantuzita :-)
Pai tu nu stii Simona ca astia au dus razboiul de o suta de ani? Si nici azi nu se iubesc prea tare, zau asa...
Textul: are prea multe explicatii, detalii, etc.
Sensibilitatea e acolo, dar nu se vede padurea din cauza copacilor. De la postul meu de observatie, desigur.
Succes in continuare, Elena!
Bobadil.

Hai, măi Andrei, cârcotașule, aroma poeziei e franțuzită. Ce am eu cu numele autorului? Dar asta așa, să ai ce ronțăi în seara asta. Nu mă supăr. Am zâmbit și eu.

Simona, bine ai venit si aici, apreciez popasul pe care l-ai facut la ceas de noapte! Sigur ca, pana la urma, toti incercam acelasi lucru atunci cand ne jucam cu cuvintele: sa
ne redescoperim de fiecare data pe noi insine, sa impartasim
bucuria simpla sau tristetea, durerea sau revolta care ne traverseaza existenta. Fiecare in felul sau; daca tie ti-a
placut ceea ce eu am imaginat, atunci e bine, si-ti multumesc pentru sinceritate! Asa cum am mai spus candva, totul nu-i decat un joc, important este sa crezi in ceea ce faci. Iar eu cred de mult timp!
Intotdeauna te citesc cu placere, chiar daca n-am lasat vreun semn!
Toate bune,
Porte-bonheur

Domnule Andu Moldovean, iata-va si pe la mine! Cu un comentariu de toata frumusetea! In afara faptului ca va respect opinia despre text, ce as putea sa va spun? Ca m-au amuzat teribil \"detaliile\" privind etimologia numelui meu?
Domnule, imi pare rau ca va dezamagesc, dar n-ati brodit-o cu ghicitul! Iar sotul meu, \"baiatul\" de care pomeneati, s-a
prapadit de ras si el cand i-am citit \"gaselnita\"...!!!
Acuma, nici nu stiu cum sa va spun mai bine, dar, domnule, eu locuiesc si la Londra, si la Torino, si in Germania- dar
nu oriunde, ci la Cologne!- sper ca-mi pot revendica un pic
de francofonie?!, si la Bucuresti...si lista ar putea continua. Insa nu asta era important, ci, cred eu, eleganta
de care trebuie sa dam dovada, mai ales atunci cand nu-i acordam atentie. In rest, sa fim sanatosi!
Multumesc!
Porte-bonheur

De data asta chiar am inotat in lumina printre cuvintele tale care curg ca mierea. Dar mai bine furcile caudine, decat sa trebuiasca sa citesc despre asemenea desert acum cand ma zbat sa incap inapoi in skinny pants :)