rotocol în pântecul verii
ploaie de vară sub streașină și umbrar cuiburi de vrăbii printre flori în zori fluturi și albine mii alai de nuntă noapte de vară dans de licurici în cerc lumini și umbre pe câmp maci
imponderabil timpul
foto: Elena Overhamm, Portugal - lângă Cabo da Roca
oul de liniște
foto: Elena Overhamm - Orient Bay, Saint Martin
twilight
foto: Elena Overhamm - Maho, Antilele Olandeze
dincolo de timp, Pessoa
foto: Elena Overhamm - Chiado, Lisabona
poem cu fluture
foto: Elena Overhamm
transă
foto: Elena Overhamm - Panama City(Casco Viejo)
Poemă naivă
prietene, ce dacă iarna e aproape și-n ierburi arse s-a ofilit parfumul- căci ochiul de cenușă pierdut printre hârtoape pe umerii tăcerii tot își găsește drumul și dacă mierlele și-au luat
de departe venim...
cum aș putea pretinde că totul e la fel și-n liniștea amiezii să mă îmbrac în primaveri când umbra zilei s-a exilat în creuzetul toamnei și poate va muri în alambicuri uitată undeva iubite
et in arcadia ego...
de câteva zile noaptea se botează fiică a ploii goală și transparentă sub cascada în flăcări de diamant luminile orașului pâlpâie adormite în holograma prismatică a moleculei apoase doar mașinile
Avant de mourir
spânzurată în abis câteodată această clipă ce se arcuiește pod peste casa noastră e adevărul ce-mi bântuie somnul și veghea când îmi las capul să odihnească la pieptul tău o pădure de cedri se
Placebo
în dimineața asta leneșă tânără femeie cu părul despletit acoperindu-i ochii încercănați de arșița nopții ce tocmai s-a ascuns în felinare am auzit râsul mării gâdilate sub dalta luminii cum
Rugăciune
roade în inima mea adânc întrebarea carie-n pom când timpul se-ascute între negru și alb pretutindeni îmi împinge umbra biciuită iscoadă în somn până la poarta lui Cristos sub flori de
Lumina amurgului
privesc prin franjurii luminii în apus această zi brodată-n frunza de alun cum trage draperia în minutarul scurs din care-nvie noaptea în triluri de păun zarva se-ascunde într-ai viei
Metamorfoza
uite ce frumos ai învățat să pășești venind de departe pe coridoarele ființei mele templu maur îmbrăcat în mușcate ce-ascunde viori la subțiori iar în priviri de firide se oglindește marea de
Alerg spre mine însămi
cum alerg așa de mână cu viața mea dornică să-mi ispășesc porția de penitență premergătoare treaptă abruptă uneori în balans pod tibetan peste prăpastia ce ne ademenește să-i sărutăm buzele din
Parfum de umbre
Parcă desprinsă dintr-un tablou de Monet lumina apusului înoată printre lucruri lenevind cucernic trecerea umbrelor de mătase în cazanul cu smoală al nopții acolo se vor preschimba în sclipiri de
Escapology
Vino să ne bucurăm iubite am închis timpul într-o sticlă și am ascuns bine cheia de-acum înainte nu trebuie să ne mai temem de moarte încremenirea clipei este al nostru culcuș am avut grijă să
Rotind în ceasuri timpul
Azi-noapte te-am visat, copilărie, Și pentru o clipă m-am crezut in rai- Înger erai, cu aripi din zmeie de hârtie, Cum te-nălțai sub respirația lui Mai. Pe sub salcâmii ninși cu floare
Altfel, dar la fel
În noaptea asta care stă la pândă după perdele ascunsă-n văluri de brocart și dantelării de curtezană gata să ne prindă în flagrant vom conjuga iubirea numai la prezent Fi-voi iarăși a ta
De dragoste
Așa cum stăm față în față înlănțuiți de muțenia sfântă a cuvintelor printre fum de chihlimbar și umbra incandescentă a lumânării de santal închidem ochii să ne ascundem de noi înșine de parcă am
Fiat lux!
Pumn de cenușă însuflețit din ape Dumnezeul-om Cioburi de scrum alb presupuse amfore omul ce-am fost Răni oblojite în statui adormite eternitate Drumul Golgotei sub icoane
Suaves portugues
prin aerul înecat de atâtea arome măslini și portocali și sardină coaptă pe jar orașul își cerne trupul obosit peste fluviul Tejo acolo unde lumina difuză și leneșă a înserării trage
Moment de respiro
Alergand himere pun capastru de matase Ursei Mari Luna tremurand scapara amnarul minge de foc pe lac In zborul spre cer visul se tese rotund din piruete
