Poezie
Rotind în ceasuri timpul
1 min lectură·
Mediu
Azi-noapte te-am visat, copilărie,
Și pentru o clipă m-am crezut in rai-
Înger erai, cu aripi din zmeie de hârtie,
Cum te-nălțai sub respirația lui Mai.
Pe sub salcâmii ninși cu floare dalbă,
Aceeași cărăruie-n colb dormea in tihnă,
Iar zorile păreau corali vechi într-o salbă
Din care se deșiră ziua-n bulgări de lumină.
Vedeam în grădinița casei de-odinioară
Pe mama tânără, cum îngrijea gutuiul,
Pășind desculță-n rouă, făr\' s-o doară
Înțepătura glodului ce-i săruta călcâiul.
Și te-aș fi luat în brațe, să te strâng,
Cu tine să adorm în iarba crudă,
Să-mi râdă iarăși ochii care plâng,
Să-mi fie lină calea înspre trudă!
Te-aș fi cusut cu aur la rever,
Să-mi fii platoșă și umbră peste inimă,
Menestrel și al nuntirii eterne dever,
Până la hotar să-mi rămâi paradigmă!
Dar m-am trezit în veacul ros de acum-
Rotind în ceasuri ample timpul încă viu,
Inele cresc pe trupul copacului din drum,
Ce haină îmi va fi într-un târziu...
013.262
0
Cum te-nălțai sub respirația lui Mai\"
Ce mai pot sa zic, sunt data gata. Si acum vorbesc foarte serios.
Eu vad calatoria asta ca pe ceva ciclic. Si dupa ultima strofa, urmeaza o reiterare a primelor versuri sub respiratia altui Mai.