Avant de mourir

\"Spânzurată în abis\" o clipă a poposit în cuvinte.
\"o pădure de cedri se înalță în cenușa dogoritoare
și-mi respiră nerostitele cuvinte păsări multicolore\"
Cedrul este un arbore rezistent și cu lemnul tare, iar alăturarea lui de cenușa dogoritoare accentuează contrastul.
Cuvintele păsări multicolore, și-au unduit gâtlejul lujer spre sudul amiezilor târzii, pentru a da răgaz clipei să se așeze în cuvintele unui început fără sfârșit....
Macii sunt un simbol al intensității trăirii unei clipe efemere.
Poezia ta este o nostalgie odihnitoare care mi-a limpezit ziua...
Cu drag,
Magdalena

Iti multumesc inca o data pentru cuvintele pline de emotie si sinceritate! Aceleasi ganduri ne macina trairea, aceleasi
doruri ne alina aspiratiile! Dincolo de realitatea imediata
fiinteaza sufletele noastre ce-si cauta implinirea prin frumos...
Numai bine,
Porte-bonheur

Personal, îmi plac în mod deosebit macii de pe drum, îi caut în grădini în luna iunie, știu când înfloresc, parcă i-aș aștepta.

*

Începând de azi, textele tale vor intra pe prima pagină a site-lui. Te rog să îți completezi biografia. Aștept să te recitesc. Salut prin tine Londra, orașul în care m-am simțit, cândva, prima dată, \"acasă\".

Iata ca mai primesc vesti si dinspre taramul poeziei- prin mesagerul ei autorizat si elegant, Alina Manole!
Multumesc, nu-mi ramane decat sa-mi vad de treaba prin imparatia cuvintelor!
Cat priveste Londra, daca ai stat aici, greu o poti uita; indiferent cum s-or numi celelalte locuri prin care te poarta viata. Deoarece eu imi impart trairile intre mai multe destinatii, sunt de fiecare data in fata unui alt \"acasa\": momentan la Torino, urmeaza Viena sau Buenos Aires...Oricum, curand voi trimite salutul tau orasului, pana dincolo de cel de-al 33-lea pod peste Tamisa!
Sa ne auzim cu bine,
Porte-bonheur