dincolo de timp, Pessoa

Multă sensibilitate și rafinament pe care nu prea le întâlnim la tot pasul, pa chiar sunt considerate de unii păcate poetice.
Cu respect, sărut mâinile
Djamal

Mulțumesc, mi-ați făcut ziua frumoasă! Participarea dv la zidirea și trăinicia emoției, chiar dacă multora li se pare desuetă, mă bucură. Iar acest text este unul la care țin foarte mult... Bucurați-vă în continuare de îmbrățișarea limbii române, vă felicit!
Toate cele bune,

porte-bonheur

...
iar domnului acesta,
altminteri distins,
Regina Amalia, desigur,
măcar o singură dată i-a privit chipul.

SPLENDID!

că au existat astfel de oameni! Și ce bine că mai există foamea de frumos, spirit și neodihnă în ceilalți ca dv! Nu departe de statuia poetului, pe strada Garret și lângă cafeneaua celebră A Brasileira, există un magazin-muzeu cu discurile Amaliei. Nu trebuie să faci niciun efort de aducere-aminte, ea vine spre tine, te învăluie răscolitor în patima fado-ului... este aproape imposibil să descriu senzația trăită de fiecare dată, în apropierea Poetului.
Onorată de prezență, mulțumesc!

totul merita osteneala daca sufletul nu-i de nimic:)

superba ilustrarea, Elena si eleganta curgerea versurilor tale

PS. un scaun e liber la masa lui Pesoa. cine va lua ceaiul cu el?

Hanna dragă, chiar mi-era dor de tine! Și mai știu că-ți este foarte drag tot ce înseamnă Portugal...
Lângă poet se așază cel ce rămâne singur în facerea poeziei, dar și cel al cărui suflet tânjește să atingă într-o zi stelele!
Îți mulțumesc pentru popas,

porte-bonheur