poem cu fluture

tablou viu unde timpul intreaba dar tot el dicteaza...
o imagine in acord cu textul,
mi-a placut mai ales ultima strofa, cu acel pesimism
plutit intre indoieli si certitudini, cu imaginea suprarealista de o frumusete aparte a tabloului cu fluturi obositi.

cred ca deranjeaza putin aligamentul din versul 8
\"raspunSUL LA toate...

anana

Dragă Anana, mă bucură popasul pe care l-ai făcut în această pagină!
Tu ești o creatoare autentică de versuri pline de emoție pură- ele reverberează de mult în cititorul din mine. E o plăcere să te aibă cineva oaspete printre cuvinte, îți mulțumesc! Cât privește disonanța subliniată, mă voi gândi și voi schimba la prima revizuire( am scris textul ăsta în vreo 3 minute... abia \"developasem\" pozele).
Toate cele bune,

porte-bonheur

Remarcabilă metafora fotografică, Elena! Și galeria de poeme începută!
”ți-au crescut aripi de borangic/iar umbra-ți parfum a născut între cer și ape” - îmi place cum imortalizezi zborul creator, clipa care trece-n etern, imaginea artistului în ”chinurile” creației, sau pur și simplu frumusețea de-o clipă a inspirației. Cu drag,

superba insasi simplitatea gandului!

Ioana, ma bucură să știu că ai simțit fiorul acestui text, mai ales că, pentru mine, acesta este o dedicație mai mult decât specială! Dacă vrei, în aripile fluturelui curge chiar sângele meu! Încă o dată, mulțumiri că-mi ești aproape!

Oana, bine ai venit în vizită! Înseamnă că vorbele mele au ajuns la tine... și asta spune tot. Mulțumesc!

porte-bonheur

fara multumiri :-) vorbele ajung unde trebuie, daca devin povesti de viata suflete.