Caută deșertul

Astept. Pentru ca stiu... sau nu, de fapt nu stiu nimic, dar ceva e acolo.
\"acum iti auzi vocea\", e cam tot ce ar fi fost de spus.
Ne lipseste indemanarea. Unora dintre noi.
Indezirabil.
Bobadil.

Apreciez mult faptul că în sfârșit ai băgat de seamă ca nu stii.... nu exagera, poate în meseria ta - da, însă în poezie - NU, iar in comentarii, ce să mi vorbim... Da, ai mare dreptate, îți lipsește îndemânarea, dar nu-i nimic, nu poți fi poet cu forța... și nici comentator, asta se învață.
În ceea ce privește așteptarea, Godot e pe drum!

Eu am gasit desertul astazi in timp ce curatam aleea din fata casei de zapada :) Dar vocea s-a zgribulit si s-a intors repede inauntru, sa bea un ceai.
Multumesc pentru readucerea aminte... si pentru siguranta pasilor tai.

Un îndemn spre căutarea totului. Un poem în miniatură, o portiță către universul din noi. Și atunci când în sfârșit îți poți asculta vocea, atunci când nu vezi deșertul tocmai pentru că l-ai găsit, abia atunci ești. Frumos. Și foarte bine spus.

cu bine,

Andu Moldovean : daca nu stii nimic, atunci, nu spui nimic. Nu ne lipseste comentariul tau.
Multumesc pentru intelegere...

Eh, acum am priceput si eu, ca-s mai greu de cap fiind ardelean ne-emigrat. Aici e club privat, doamnelor, domnisoarelor si domnilor. Imi pare rau ca prin Internet poate chiar si un neica nimeni ca mine sa intre. Ce sa faci... imperfectiunile sistemului.
Marlena, Nicole, a bien tout!
Bobadil.

În ebraică există un echivalent la \"Tăcerea e de aur\" care în cazul tău sună mai bine\" \"Tăcerea ți se potrivește, mai ales dacă tăceai cu o oră mai devreme\"

Mulțumesc pentru comentariul pertinent

Marlena, intai m-am intristat ca a disparut comentariul meu anterior. Apoi m-am bucurat pentru ca am realizat ca, desigur, l-ai citit.
Shalom.
Bobadil.

Te-ai bucurat înainte de vreme....
Din păcate nu am apucat să-l citesc
Dacă a fost cenzurat, probabil ca iar scriai niște măgării_?

... am mai scris comentariul acesta o data dar cred ca mi-a expirat pagina, deci scuze daca va aparea de doua ori in cele din urma.
Spuneam, scuze, Marlena, daca ti-am pricinuit vreo suparare adevarata. Am mers cu zeflemeaua prea departe, nici nu stiu de ce am facut-o, poate voi afla intr-o zi, fie ea mai senina.
Poemul tau imi aminteste de Pocitan Ben Pehlivan, sa fiu eu acela, oare as merita-o?
Si-acea izolare, si-acea dezolare,
Sunt Mecca cea sfanta, sunt Mecca cea mare
Mai spuneam ca desertul tau imi aminteste de Exupery, el imi povestea cate ceva pe vremea cand il citeam doar in notiuni. Acum notiunile acelea s-au transformat
\"In acea dimineata eu si dusmanul meu de moarte ne curatam trandafirii\". Oare de ce nu mai simt si acum fericirea de atunci?
Un poem care rezoneaza a pasi grei prin desert, care indeamna la meditatie si reflectie interioara.
Poem de stea, parerea mea.
P.S. - pentru ca avea si P.S. primul comentariu... ce as schimba:
\"frazelor\" - imi suna prea scolastic, poate \"scrierilor\" ar suna mai bine?
- si as evita repetitia din \"vezi desertul nu se vede\" poate cu \"iata desertul nu se vede\"
.. si cred ca mai spuneam sa nu ma eviti daca mai treci prin desert...
Acum dau \"trimite\", cu stea desigur... poate ajunge.
Numai bine, Marlena!
Acelasi.

Marlena, superb!
nu știu de ce, dar pentru mine poemul s-a oprit înaintea ultimelor două versuri. dens și efemer ca un pumn de nisip...
drag,
mo-ni

Marlena draga, eu sunt bufonul , si , be ima sheli ( on my mother in limba beduinilor ) caut oaza in drum spre Eilat.
Care se numeste Yotvata si in ultimul timp nu mai are
farmecul pe care l-a avut.Si tot ce aud e vocea puradeilor mei : Am ajuns ? Uf..n-am ajuns.
Poezia e super !!!