Eu nu mai merg în poemele lui
el nu mai pășește înaintea mea eu nu mai merg în poemele lui golită de coborârea timpului moartea e dublă de nescris când râurile își vor întoarce cursul când coborâșul își va țese complice
MBmarlena braesterTimpul nu aparține acestui spațiu
încă o zi erupe la orizontul cosmic două trupuri astrale plutesc înlănțuite printre galaxii apoi se despart încet topindu-se în umbra neagră a stelelor stinse degetele ni se subțiază până la
MBmarlena braesterNoaptea orizonturilor
la orizont ca o colină se desfășoară durata neașteptată linia i se destinde cu o chemare surdă cu ea alunecăm dincolo de orizontul de dincolo de orizont în vacarmul cutremurelor care
MBmarlena braesterCulorile spărgându-se pe albul paginii
obscure captive înaintează culorile în lumină nenumite nenumărate prisma le primește – tu ești frântura luminii – dezlegând culorile ascunse în crisparea transparenței iată-le prizoniere
MBmarlena braesterAduni cioburile însângerate ale sunetelor
când mergi călcând pe vid îl auzi sfârmându-se sub tălpi dar vidul rămâne în picioare mai tăcut decât ecoul tăcerii priviri ale nimănui trec spre niciunde un ochi a-vid contur imens al
MBmarlena braesterE încă noapte în cuvinte
primele raze ale poemului răsar la miezul nopții din hăul ordonat al vocilor noastre neîmblânzite înaintăm pe urma negrei sclipiri orbitoare spre grotele silabelor neumblate e încă
MBmarlena braesterTrecând sub tăcere frumusețea
Își ascundea culorile și umbrele Trecând sub tăcere frumusețea A ceea ce nu există A culorilor prizoniere mânioase Doar prea albă pentru a-și spune dez-astrul Apăsător Al
MBmarlena braesterÎn zori, poemul
in zori se trezește poemul din haosul ordonat al vocilor noastre sălbatice e încă noapte în cuvinte deodată - scânteierea, scăpărarea vocalei în voce
MBmarlena braesterVulcanul
Ai lăsat vulcanul în urmă departe Râuri de lavă te urmăresc Elastice ca niște mușchi Și alergi Limba de foc îți linge glezna Dacă privești înapoi ai să vezi Cum flacăra te îmbrățișează În
MBmarlena braesterAsemănare
Ne asemănăm ca două picături de timp Ca două picături de foc Am ars până la capătul întunericului Un alt soare se apropie Și se îndepărtează
MBmarlena braesterCulorile se privesc uimite
Două tablouri față în față Culorile se privesc uimite Prizonieră intre ele Nu văd negru urcând Alb coborând
MBmarlena braesterCulorile dansează și sângerează
Preotese insolite ale albului ușor Toate culorile se inventează pe pragul setei lor cumplite Ele dansează și sângerează Ele sângerează și dansează persiflând coerența unei raze de
MBmarlena braesterCulorile, apărute de nicăieri
Tu des-figurezi lumina Tu re-configurezi culorile Pe când ele te privesc Apărute de nicăieri Coerențe în mișcare eu risipeam limbile recuperate tu fără chip
MBmarlena braesterAcord inversat
într-un acord inversat deșertul fuge înapoi nisip înnodat cu nisip mare îndiguită de mare timpul alunecă mările se înfășoară deșertul se desfășoară gol – plin al mării al deșertului în
MBmarlena braesterîn torentul viitorului fără tine
timpul e alb pentru toate prezențele pentru toate poemele pentru existența unui acum care dispare frig incandescent după tine poemul și prezentul se grăbesc în torentul viitorului fără tine
MBmarlena braesterCulori - prizoniere furioase
ea își ascundea culorile și umbrele își ferea frumusețea de inexistență culori – prizoniere furioase dar prea albe ca să-și spună dez-astrul atât de greu al durerii tuturor
MBmarlena braesterVioletul nu-și găsește locul
plutind în privire necunoscute se dezbracă de îmbrățișarea transparenței se desfac unghi după unghi precum poemele care ne înconjoară în lumina albă roșul își ocupă locul incendiar galbenul se
MBmarlena braesterVioletul va inventa un nou univers
ea se arăta în zdrențe și dimineața – crudă - lumină răvășită - toate culorile și-au învrăjbit unghiurile În confuzie Lumina devine poroasă - Lentă uimire - Verdele reapare mai departe un
MBmarlena braesterEuridice
el nu mai merge înaintea mea eu nu mai merg în poemele lui golită de căderea timpului moartea se întețește nu se mai lasă scrisă când râurile își vor întoarce cursul când panta își va
MBmarlena braesterViitorul anterior
desenezi în tine un loc-timp al Orașului și acum cauți un loc pentru orizont acest viitor care era anterior acest viitor care va fi anterior și înveți geometria timpului descris - de
MBmarlena braesterDimineața poemului
s-a trezit poemul face câțiva pași pe foaie respiră din toate silabele își umple vocalele cu aer se împiedică de o consoană de neconsolat se oprește la capătul unei străzi imaginate în alt
MBmarlena braesterE ora transparențelor
noapte de noapte ca râuri de lavă sub pleoape se preling străzi înspre mare torente rumoare purtând pendulul anotimpurilor nemișcarea strigăte mute explodând în carnea vie a
MBmarlena braesterVocea de sub sunete
un sunet se înclină sub greutatea tăcerii altul se refugiază înspre insonor se arcuiește vocea se dezgolește conturul îi e de necuprins sunetul și al său palid bemol se
MBmarlena braesterOrbiți în lumină
traversăm culori nevăzute rază după rază sub gravitația dansului lor s-a fisurat lumina: iată culorile dezgolite erodând transparența aspirate în umbra albă a dansului dar iată acest
MBmarlena braester