Poezie
Timpul nu aparține acestui spațiu
Viața Românească 10 / 2021
1 min lectură·
Mediu
încă o zi erupe la orizontul cosmic
două trupuri astrale plutesc înlănțuite
printre galaxii
apoi se despart încet
topindu-se în umbra neagră
a stelelor stinse
degetele ni se subțiază până la transparență
se deșiră
genele noastre trasează brazde infinite
curbându-se cu undele gata să se rupă
liniile mîinilor descriu unghiuri stelare
se destramă printre stele improbabile
freamăte difractate într-o lentă derivă
rarefiindu-se dispersându-se
sensurile se propagă semnele se destind
ștergând urmele luminii
sunete neauzite vibrează în imensitate
se scufundă în insonor
ecourile se diluează printre anii-lumină
timpul nu aparține acestui spațiu
deodată din rezonanțe visate
firele depărtărilor se rup
trupurile se regăsesc într-o abisală armonie
se ating din nou
încă o zi erupe la orizontul cosmic
022.152
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- marlena braester
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
marlena braester. “Timpul nu aparține acestui spațiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marlena-braester/poezie/14159963/timpul-nu-apartine-acestui-spatiuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Dihotomiile construiesc între oameni “depărtările” şi distanțările captând “rezonanțele” non-empatiilor, în timp ce “armoniile” interconectează oamenii între ei, intensificându-le şi amplificându-le empatiile şi racordându-i la sistemul umanității absorbind scopurile planetare şi eshatologia.
0
Mărturisesc că nu m-a prins. E un text mult prea „astral”. Devine foarte limpede la un moment dat că s-a început cu figurații stelare și că procedeul va fi folosit până la sfârșit, ceea ce transformă lectura într-una foarte previzibilă. Strofa numărul 2 pare să aibă ceva clar la început dar ulterior îmi crează senzația de intertext, neputând conecta nimic din ea cu prima sau ultima bucată.
0
