Andu Moldovan

Adrian, eu te urmaresc de o vreme, dar mi se pare ca intr-un fel anume doar al tau \"bati pasul pe loc\", pe aceeasi strada a unei viziuni poetice care apartine, din pacate, trecutului. Desigur, eu ma adresez tie acum formal, nu imi pot ingadui (inca) sa intru intr-o profunzime pe care, desigur, tu ai fi capabil sa o sustii cu argumente.
Iamginea predomina in poemele tale, imi amintesc de o fraza a lui Geana (care, by the way, nu se mai obeseste sa ma comenteze, probabil am ajuns sa scriu atat de bine incat el nu mai are nimic de spus la poemele mele, dar nu-i nimic, poate scrie la Zabet, desi si acolo ar avea probleme, pentru ca Zabet este cel mai desavarsit - nu e nicio greseala aici, atentie! - poet dintre noi) deci, revenind, imi amintesc de o fraza de-a lui Geana care zicea ca el foloseste cuvantul pe post de ochi. Cam asa ceva vrei sa faci si tu, insa diferenta dintre tine si el este insusi acest organ care este \"cuvantul\". Pe el (si nu inteleg de ce, crede-ma, pentru ca urasc ungurii si in mod normal acestia nu stiu o iota despre literatura romana :-)) cuvantul se pare ca \"il serveste\" cu gustul de dulceata de cirese, pe cand pe tine doar cu seminte si bucati de paine uscata. Uite, poemul acesta are atatea fragmente de limbaj (prepozitii, conjunctii), cat sa-i ajunga pentru o viata pe care i-as dori-o lunga dar raman acelasi om fricos care se teme de premonitii.
Mi-as dori sa ma surprinzi placut intr-un viitor nu prea indepartat, pana cand mai semnam aceeasi condica sub soare.
Bobadil.

Firica, eu am dat testele nationale... gata! Daca ne vedem duminica la Deko iti zic si cat am luat si cum a fost. Contra costului unei beri, maxim doua, ok? (non-propozitie)
Bobadil.
P.S. Ceea ce se petrece in invatamantul romanesc la ora actuala este jaf curat, coane!

Firica, toate-s vechi si noua toate... sa-ti mai spun din mirarile mele, ce rost ar mai avea cand aici am de-a face cu superlativul absolut fata de un banal comparativ pe care eu l-as putea scoate din mine, cum ca x ar fi mai mare cacat ca y.
Mi-a placut informatia, si eu ii iubesc pe unii dintre cei enumerati, si nu oricum, ci toata fiinta mea
Bobadil.

Ma surprinde oarecum acest poem. Nascut din dragoste, ca un copil dorit, el se duce intai la gradinita - strofa intai.
Apoi cineva (altcineva, nu el, poemul, decide ca e vremea sa mearga la scoala) - strofa a doua.
La urma altcineva (chiar altcineva de data asta) zice doua vorbe si iese din scena, in sala sunt parintii care aplauda... ei isi aclama mereu copiii, chiar si la sedinta cu parintii.
Bobadil.

... am zambit citind raspunsul tau, cred ca totusi mi-a iesit jocul de cuvinte, de unde se vede ca noaptea sunt de-a dreptul inspirat :-)
fatala-fatalista... cool. Eu raman la varianta mea si cred ca e \"fatala\". Ce zici, te prinzi la o analiza? Ca la o \"psihanaliza\" nu ma bag eu.. :-)
Bobadil.
P.S. Cred ca am uitat sa iti spun ca, asa fatala, mi-a placut?

... asta e cam trista si de fapt chiar fatala, cred ca e prea devreme. Dar poate ca Ela e doar necajita, normal, nu vedeti ce vreme e afara?
Bobadil.

Usor stanescian, acest poem debordeaza de traire autentica. Interesanta aceasta reluare a \"ipostazelor\", eu o credeam caduca si am gresit. De undeva revine mereu silaba \"om\".
Cand termini cu lectiile sa ma anunti si pe mine. Eu iti spun ca nu exista decat o singura forma de orbire, si aceea nu e decat o iluzie. Ca si realitatea oricarui fapt, dealtfel, cum ar fi ca suntem toti niste urati dupa standardele martiene.
Bobadil.

...ca e ora asta asa, tarzie, dar nu cred ca mi se pare, Ela isi gaseste tot mai bine cuvintele \"potrivite\" in aceste dialoguri imaginare cu un darius (pe care, la urma urmei, ai putea chiar sa-l invidiezi daca te-ar orbi nimicurile omenesti) si parca (mi se pare mie?, nu cred) incepe sa se intregeasca un tablou, ca un puzzle, eu incep a vedea aici un pelerinaj. Dar mai astept... stiu ca vor mai veni, piese ale unui tablou neterminat, un alt fel de \"piesa neterminata pentru pianina mecanica\"...
Bobadil.

Perseule, pacatul nu e asa de simplu, dar aici mi se pare mie sau chiar e vorba despre altceva? Multa vreme nu am putut dormi doar gandindu-ma la cimitirul de la marginea orasului. In mijloc, o biserica dormea langa o pasare cu ciocul ascuns sub pene.
Ce poate sa insemne acest tablou?
Prima jumatate de raspuns am gasit-o aici.
Bobadil.

Doamne, cum suna \"nascicit\"... asta da licenta! sorry, deci \"nascocit\" :-))))

Da, citesc si imi place cum tania impinge (de fapt incearca, inca nu reuseste pe deplin, dar asta e alta chestiune) nebunia imaginatiei pe acea margine de unde incepe vastul peisaj. Aici avem un exemplu de marca... nasterea poeziei. Muscam din fruct, si ce? Doar atat? textul acesta al taniei are, in miezul sau, o \"prezenta de spirit\", nu vreau sa spun ca din nou avem de-a face cu disolutia ideii noastre despre ceea ce este metempsihoza, am mai spus-o, dar tania aici o spune cu farmec.
Imaginandu-ma doar o frunza din acel piersic (nu Florin si nici Junioru\' :-) m-as dori nascicit in acest poem al taniei cozanu chiar daca pentru asta ar trebui sa-mi fac o operatie de schimbare de sex.
Bobadil.

O realizare de exceptie din punct de vedere grafic, chiar imi imaginez un tablou astfel. Mesajul textului insa accesibil doar cunoscatorilor (printre care nu ma numar, din pacate).
Bobadil.

Sa inteleg ca se va petrece ceva duminica la Eliad (in sensul celor expuse mai sus, desigur) sau nu? Sa stiu si eu ce ma asteapta (sau nu).
Bobadil.
P.S. Despre duDe numai De bine, ca pateaza bine de tot.

Mi-a placut, si versificatia e pe masura. Pana la urma ce sa vezi? Maria ta o fi iesit in avantaj? Probabil ca da, asta doar daca nu s-a apucat sa taie castravetii aia marunt...
Bobadil.

Vladi, ai inceput sa faci timpul pe la buzunare? Mi-a placut ideea, doar exprimarea \"fac frecvent\" nu, prea plina de consoane si mai ales de \"f\" :-)
Bobadil.
P.S. Daca gasesti ceva malai pe acolo, prin buzunarele timpului, zi-mi si mie pls, ca poate ma apuc si eu... ca la capitolul iubit nu stau asa de rau.

Omule, nu pricepui nimic, s-a dus albastrul cer senin/ si primavara s-a sfarsit/ te-am asteptat in lung suspin/ si tu? nu vrei sa calci pe dude, ai?
Un haiku mai ciudatzel, asa, sa fie experiment? sa fie prigoana care se anunta odata cu intrarea noastra in (M)UE la rachiul de dude? Habar n-am.
Bobadil.

Ted, ce m-a surprins?
1/ La ce fizica (sau metafizica) faci referire? Melcii lui Etienne Pascal sunt curbe de gradul patru, generate de doua puncte si o secanta pe cerc (aprox).
2/ Exprimarea hai sa o numesc \"normala\" este \" intre x SI y\", nu \"intre x SI INTRE y\".. atat.
Noapte buna,
Bobadil.

... dar nici chiar atat de grele Eugene!
Eugen Galateanu scrie poezie, atunci cand i se intampla sa uite de toate mizeriile si aberatiile cu care nu ca incearca sa lupte (de fapt el, Eugen Galateanu asa crede, ca lupta) dar se lasa in voia lor... atunci Eugen Galateanu scrie poezie! Si incet-incet, iese de sub influenta curentului militantist, incet-incet incepe sa devina (niciodata nu e tarziu)... Eugen Galateanu poetul.
Am citit aici un poem de o sensibilitate aparte, chiar daca foloseste aceasta reteta a \"numelui propriu\" - vezi Ioan Albu, acest poem respira din toti porii o tandrete aparte, transfigurata la modul narativ.
\"Și dricul încremenit pentru că i-a murit calul.
Bătrân ca
Un câine de pripas care-și scarpină ciotul\"
Finalul vine sa puna la \"punct lucrurile\"
\"Firul de iarbă crescut prin coperțile unei cărți
Despre oameni\"
Aici nu e vorba, cum s-ar putea crede, despre o metempsihoza vegetala, ci mai degraba despre o sinceritate a unei trairi in fata careia te opresti.. stop... si dupa aceea pleci mai departe, cu arme si bagaje sa te inrolezi intr-o armata a salvarii care va pierde absolut toate bataliile, pana la ultima
Bobadil.

...pentru surpriza din comentariul tau. Pana la urma, o surpriza ramane mereu o surpriza.
Bobadil.

Cred ca in comentariul de mai sus Ela a atins (poate chiar involuntar) una din problemele masive (parerea mea, desigur) cu care ne confruntam noi aici, pe agonia, si anume ca cititorii ne sunt toti \"cititori-poeti\". Ar trebui sa avem si noi cititori-cititori, macar unul, sa-l tinem in brate, sa-i facem atentii (cafele, sucuri, beri, vin, depinde ce gusturi are) sa ne citeasca si sa ne comenteze dar sa nu aiba voie sa scrie nici macar un vers, nicaieri!
Gasim asa ceva? :-)
Bobadil.