life, life

Trebuie un \"l\" la agocalmin și se va liniști un pic. Apoi, mergi și ia-ți singur mâncarea și cafeaua, și te iert. Frumos. O dimineață fericită.

Adrian, eu te urmaresc de o vreme, dar mi se pare ca intr-un fel anume doar al tau \"bati pasul pe loc\", pe aceeasi strada a unei viziuni poetice care apartine, din pacate, trecutului. Desigur, eu ma adresez tie acum formal, nu imi pot ingadui (inca) sa intru intr-o profunzime pe care, desigur, tu ai fi capabil sa o sustii cu argumente.
Iamginea predomina in poemele tale, imi amintesc de o fraza a lui Geana (care, by the way, nu se mai obeseste sa ma comenteze, probabil am ajuns sa scriu atat de bine incat el nu mai are nimic de spus la poemele mele, dar nu-i nimic, poate scrie la Zabet, desi si acolo ar avea probleme, pentru ca Zabet este cel mai desavarsit - nu e nicio greseala aici, atentie! - poet dintre noi) deci, revenind, imi amintesc de o fraza de-a lui Geana care zicea ca el foloseste cuvantul pe post de ochi. Cam asa ceva vrei sa faci si tu, insa diferenta dintre tine si el este insusi acest organ care este \"cuvantul\". Pe el (si nu inteleg de ce, crede-ma, pentru ca urasc ungurii si in mod normal acestia nu stiu o iota despre literatura romana :-)) cuvantul se pare ca \"il serveste\" cu gustul de dulceata de cirese, pe cand pe tine doar cu seminte si bucati de paine uscata. Uite, poemul acesta are atatea fragmente de limbaj (prepozitii, conjunctii), cat sa-i ajunga pentru o viata pe care i-as dori-o lunga dar raman acelasi om fricos care se teme de premonitii.
Mi-as dori sa ma surprinzi placut intr-un viitor nu prea indepartat, pana cand mai semnam aceeasi condica sub soare.
Bobadil.

comentariul tau m-a surprins, nu ma asteptam sa fiu \"urmarit\", in conditiile in care scriitura a devenit pentru mine o povara pe care nu o las sa se manifeste aici decat din cand in cand.
am avut la un moment dat ideea sa-mi fac o clona, sa scriu intr-un anonimat total lucruri fata de care sunt reticent a le dezalui celor ce ma cunosc si intamplator trec pe aici.
dar accept provocarea, voi reveni la vechea mea obsesie de a spune cuvinte ignorand consecintele.

\"Uite, poemul acesta are atatea fragmente de limbaj (prepozitii, conjunctii), cat sa-i ajunga pentru o viata pe care i-as dori-o lunga dar raman acelasi om fricos care se teme de premonitii.\"

Fraza asta te rog sa mi-o explici, sunt grozav de curios...

si p.s: cine-i \"geana\"?