s-au copt dudele

furtuna ne împrăștie pașii
frunzele se prăbușesc
peste oglinda cerului
în ape doar umbra ta

Omule, nu pricepui nimic, s-a dus albastrul cer senin/ si primavara s-a sfarsit/ te-am asteptat in lung suspin/ si tu? nu vrei sa calci pe dude, ai?
Un haiku mai ciudatzel, asa, sa fie experiment? sa fie prigoana care se anunta odata cu intrarea noastra in (M)UE la rachiul de dude? Habar n-am.
Bobadil.

eu pricepui nostalgia și niscaiva furie interioară. chiar dacă este un flash, imagistica încântă. nu plec până nu o să spun că înțelesei și dorința de sincron.
dude.

excelenta poanta ce trecu neobservata.

Maria, onorat de trecere și semn liric
Bobadil - nu-i bai dacă n-ai înțeles, îți explic eu la o cinzeacă
Costin - pricepuși și înțeleseși bine
felix - dar cîte oare nu trec neobservate în fiecare clipă pe lîngă noi? Onorat

Am priceput nuanța senzuală, dar e asociată unei idei de distrugere, de risipă, deci îmi sugerează și o stare se împotrivire la erotism, poate pentru că celălalt lipsește.

peste foaie lovesc cu un cutit sa
curga timid albul si nervul sa planga
parfum de durere nebuna din scara scad trepte
mereu minus unu
tu de ce nu mai vii

asta de la dude se trage...:)

Cornelia - senzualitate, erotism, durere și singurătate. Doar întinzi mîna și le culegi, sînt în pom și pomul e mic. Onorat de trecere.
Lidia - comentariul tău liric mi-a eclipsat poezia. Să înțeleg că te-am inspirat? asta m-ar consola puțin :)

De dimineață
iar cad dudele coapte -
nici un trecător

Așa ar fi haiku, dar poți scrie tanka. Tanka e poezie de dragoste. Dacă asta vrei.
Să știi că m-a amuzat poezia ta. Și mi-a amintit de țuica de dude pe care unchiul meu din Eforie o numește visichi.

Cred că știi că în zona în care locuiesc, dudului i se spune frăgar, iar dudelor, fragi. Poate nu acest lucru e important, ci faptul că, ținută în butoi de frăgar, țuica primește o culoare aurie, imbietoare...
Mi-ai dat o idee. Îti mulțumesc pentru ea.
Cu drag, Maria