clara, dragostea mea

și-amintea bine o iubise din prima clipă o chema clara creștea la mansardă un piersic o broască țestoasă și-o strelitzia reginae i-o dăruise după întâia lor noapte o așezase lângă pat uneori în somn știa clar că floarea o mângâia în felul acela lui nu-i spusese doar îi arătase niște zgârieturi mici pe mâini bănui că planta căpătase tabieturi carnivore concupiscente el râse cu poftă clara mon amour ton imagination me sidère și îi promise că o va duce ne-gre-șit într-o jardin botanique tropicale ma chérie avec des vraies plantes carnivores ~ ~ ~ piersicul țâșni într-o seară din mijlocul podelei clara l-a privit lung și nu s-a mirat deloc i se părea că trunchiul lui miroase a trup de bărbat că deodată crengile se întind o înfășoară de trei ori de șapte ori toate frunzele i se lipesc de piele și-o sorb și-o sfâșie ca niște guri lacome atunci au început visele acelea suculente fibroase amețitor de dulci visa cum mușca din pulpa aurie cu irizări roșii în jurul sâmburelui i se făcea sete și totul devenea inexplicabil rotund clara era femeia piersicului cu trup de bărbat el rodea în palmele ei camera se umplea de piersici uneori se rostogoleau pe scări ajungeau printre picioarele trecătorilor grăbiți ei tresăreau priveau către cer undeva la mansardă o femeie iubea un piersic redskin