Andu Moldovan

Clopotele sunt OK, tacerea ce sa mai spun? e si mai ok, dar cand incepi sa scrii apar necazurile...
Intai trebuie sa scrii corect, asta e regula nr.1 (unless esti un geniu careia i se iarta orice, desigur :-), revezi \"incestuasă\" si \"s-o privesc încă odată\". Apoi trebuie sa te gandesti ca te citesc si alti oameni, nu numai rudele, prietenii, etc... iar acestia (ceilalti oameni adica) se presupune ca au un anumit nivel de eruditie si de pretentie care (nu ca ar fi exclusivist, sa nu ma intelegi gresit) ar trebui sa fie \"multumit\" de versurile tale.
Sper sa iei pozitiv vorbele mele si chiar m-ar interesa colectia ta de clopote. Numai sa nu le tragi pe toate deodata,
Bobadil.

... nu poate creste nimic! striga revoltat un Brancusi plecand din atelierul marelui Rodin. Despre ursulica insa imi vine greu sa spun acum altceva, pentru ca ma impiedic de acel \"intr-ânsul\", pe care il repeta si Maria. Eu acum inteleg ca voi, moldovenii de orice semintie o aveti pe asta cu dansa-intr-ansa, dar tot ma impiedic de dansu-intr-ansu. Nu s-ar putea fara, mai ursulica? Asa, far-de frica, cu dansu\'n-tr-ansa :-)
Bobadil.

si eu celor spuse de Anton care aici e mai degraba Pan decat Anton, dar asta e alta poveste...
Toata chestia este ca aceasta fata (atentie, ea nu spune fica, deci putem intelege ce vrem, nu?) a minerului dan sa nu vina intr-o buna zi cu batele prin piata universitatii sa ne invete ce-i aia respectul , in rest numai de bine.
Bobadil
P.S. Literar, pe aici nimic nou sub soare, doar Adrian Paunescu, Nanule. Ma bucur insa ca te vad mai in verva ca niciodata. O fi de la bratele alea?

Un text care ne infatiseaza, dincolo de o incarcatura filozofica (si degraba oculta) o nuanta a \"dedublarii\", o impartire a fiintarii dupa criterii nespuse ci doar presimtite. Mi-a placut, desi tot mai mult imi placeau personalele cu \"darius\"... chiar incepusem sa-l indragesc pe acest interlocutor imaginar al Elei, dar poate ca ea stie mai bine: avea si el nevoie de un \"relache\" :-)
Bobadil.

e super misto vizuala ta, am mai vazut-o la dali, dar nu m-am uitat bine asa ca mi-au scapat doua-trei detalii, ce sa-i faci? in orice caz, salut faptul ca i-ai pus capac vexatului, i-ai dat tema pentru acasa asa cum numai o femeie poate sa trimita un barbat la plimbare, hai plimba ursul! iar el, ce sa mai zica? felicitari, etc, etc...

Zau asa, Galateanu zis si Eugen (care tace tace si iar tace, probabil ca nu e pe faza dar mult o sa se mire el cand o reveni :-) a scos aici inca una din filozofiile lui scurte dar groase si iote! trei stelute si o polemica de ti-e mai mare dragul... Halal!
Bobadil.
P.S. Trebuie sa fiu de acord cu Ioan, n-am incotro, cum adica \"sta pe o memorie de-o aripa?\" - suna ca naiba, si credeti-ma ca stiu ce-i aia \"memorie\" (ca tot vad ca va obsedeaza pe toti IT-ul asta ca pe Iri minorele) cam la fel cum stie Ioana ce-i aia un scenariu.

...vedenia asta m-a incurcat putin, norocul meu (al inorogului) a fost ca, poetic vorbind de data aceasta, nu mi-a spus nimic si uite-asa am rasuflat usurat, ca un nevolnic ce sunt.

... dar demult n-am mai ras atata!
Doamne, Mihai, ce-ti veni sa postezi textul asta? Pai textul asta te va face celebru, pe cuvant de onoare! Eu, cel putin, l-am salvat in My Documents, o sa-l printez (mai sunt de corectat cateva cuvinte, e pardonabil la un text de asemenea valoare literara, mai ales acel \"pret\" cu accent circumflex pe \"e\" in loc de virgulita sub \"t\", traiesti prin Franta cumva?) si o sa-l recitesc ori de cate ori viata o sa mi se para urata si rece. Drept care, recomand acest text cu o steluta galbena, sa-l citeasca mai multi.
Aferim Mihai, ca nici daca as fi vrut, cu toata armata mea de spiridusi atotputernici in ale bunei dispozitii, nu as fi putut sa aduc atat verselie in casa mea. Poezie.ro iti multumeste, astept confirmari si de la alti membri, ar trebui ca asemenea talente sa fie incurajate intr-o sectiune speciala, ce parere au editorii?
Bobadil.

Matusalem, sau Buda (noroc ca nu e Buddha, ca ma apucau frisoanele) sau maskin (da-mi si mie un hint cum sa-ti zic), marturisesc ca eu te cred: ai scris prea mult ca sa citim noi, textul de fata sta vie marturie. Mie cel mai mult mi-a placut numele tau, o, tu, robot al dorintelor tale, adica \"X\". As vrea sa stii ca eu, in persoana mea fizica si spirituala, nu-mi fac planuri pentru ziua de maine, ca e inutile (planurile adica). Eu (acelasi) imi fac planuri doar pentru zilele de ieri, alaltaieri, etc, pentru ca imi iese (planurile) mereu la fics. Cat priveste partea cu trotuarele, aici ai dreptate, nici eu nu mai privesc pe trotuar. Prefer sa privesc pe centura, ca s-au mutat acolo (privirile). Iar in incheiere e un \"intro\" (o introducere si nu \"intr-o\" care inseamna altceva) zi, sau intro noapte/ cerul s-a umplut de soapte.
Bobadil.

Am citit aici un poem care incearca sa arunce o lumina noua peste un subiect vechi de cand lumea, dar si mereu tanar, cel putin din perspectiva sentimentului, ca sa zic asa. Iar Vasile Munteanu este un sensibil, ne-a dovedit-o cu asupra de masura, asa ca aceasta incercare este la ea acasa, ca sa zic asa...
Nu prea ma impac cu tropii din final... structura poemului in acea sectiune introduce o masura noua si o rima dubla oarecum neasteptata (\"lunga\" \"dunga\" \"inca\" \"mananca\") si care mi-au indus o stare de dubiu, mai ales dupa trecerea remarcabila si miscarea din versurile care descriu plecarea tatalui... a doua treime si samburele poemului.
Bobadil.

... topaie si mosu\' Bobadil. Sa fiti fericiti dragilor!

...ajung si eu pe textul asta al Ioanei. Intr-adevar, un text \"sincer\" cum spunea un ante-comentator... dar ce mai inseamna sinceritatea in ziua de azi? Sa vorbesti despre ce faci la serviciu? Ok, asta ar fi o varianta, dar Ioana imi demonstreaza aici ca nu e nici pe departe asa, ea brodeaza in jurul a ceea ce vede dincolo de scenariul acela care, desi umoristic, banuiesc ca era oarecum plicticos, asa sunt toate \"exercitiile impuse\", stiu.
Tematica nu e desigur, nicidecum inedita. Pe \"domnul clown\" il intalnim aproape pretutindeni in literatura, dar si in muzica, una dintre secventele mele favorite este \"ridi pagliccio, la gente paga e ride vuole tuoi\" - sau asa ceva, pentru ca nu stiu o boaba de italiana. Cam astfel mi-o imaginez pe Ioana, scriind un scenariu de ras si un poem de plans (a nu se intelege gresit :-) oarecum in acelasi timp. Grea viata!
Bobadil.
P.S. Intotdeauna m-am intrebat, cand ma mai apuca accesele de analiza lingvistica, de ce in limba romana s-a denaturat (sau schimbat, daca vrei) sensul femininului unui substantiv de la intelesul masculinului... hm, de ce \"catea\" inseamna altceva decat \"catel\"... sau de ce \"producatoare\" inseamna altceva decat \"producator\". De ce Ioana, poti sa-mi spui tu de ce?

Da, un text care mi-a amintit de \"confortably numb\" - Pink Floyd, The Wall. Ce sa zic? Florin Hulubei este un poet interesant, el are idei, nu scrie rau, dar eu inca astept de la el ceva care sa nu-mi sune a altceva spus deja in alta forma si, ceea ce e mai rau, mai bine decat o spune el, daca ma pot face inteles pe caldura asta :-) Un text previzibil in contextul celor spuse mai sus, finalul insa m-a lasat usor \"cu gura cascata\", cred ca acolo se afla stropul de originalitate pe care Florin ar trebui sa-l cultive mai mult. Ca sa nu ramana doar un ecou, o voce din corul antic.
Parerea mea,
Bobadil.

Poetryca (asa, ca sa citez dintr-un comm al matale asta e un poet dar care o are mai mica? :-) sa stii ca la noi, la atelierul de electrica, aveam un prof care ne spunea, exprimandu-se intr-o limba romana specifica acelor vremuri de trista (pentru unii, nostalgica pentru altii) amintire \"clestii cei mai buni ai electricianului sunt dintii\". Si uite-asa am invatat eu inca din adolescenta sa des-izolez (sau dezizolez, sau desizolez) firele cu dintii si nu cu clestii si d-aia n-am gresit nici o electrica pana acum, desi am facut multe la viata mea, scrie si in cv-ul meu. Nea cucu asta al tau insa probabil ca foloseste clesti d\'aia evoluati cu apertura reglabila dar astia il priveaza de \"sentimentul firului\" si d-aia greseste electrica, ca nu simte nea\' cucu cand i se rupe firul.
Acest comentariu nu este un raspuns, ci doar o scuza de la nea\' kuku, pe KR s-a /tRkut sa-l kunosk /rsonal. Intre timp, el a fumat ultima tigara la un sushi si si-a facut cuminte (cu minte) un sepuku.
Bobadil.

... dar tot ma intreb daca autorul, traducator de meserie, a vrut sa spuna \"melange\" sau \"menaje\" sau cum se zice ca v-am zis ca nu stiu.
Apoi ochiul ala complice acolo parca s-ar vrea zis altfel iar \"tangoul ca o tacere insidioasa\" nici macar nu-mi miroase a metafora, Li dixit. Un poem care trece la 2.75 ani lumina departare de \"barbar canta femeia-aceea/si noi eram o ceata trista/ prin fumul negru de tigara/ gandeam la lumi ce nu exista\" Ma mira ca i-a placut lui Nanu, de la Ela oarecum ma asteptam, desi mi-as fi dorit sa nu fie asa. Tablou parizian? Come on!
Bobadil.

Sa incep prin a-mi cere scuze ca intrerup acest \"mind-twisting dialog\" (si inca o data scuze ca nu stiu sa-l spun a\'la francaise, ca asa se poarta prin pagina Ameliei :-) intre autoare si dl. Ioan Peia, dialog din care, in afara de faptul ca sunt prost si nu inteleg nimic (ceea ce nu reprezinta o noutate pentru mine) n-am priceput nimic.
Eu vreau sa ma refer (conform regulamentului) la poem si incep prin a-mi spune ca mi-a placut. Tania ne da inca o data dovada ca gandeste, ceea ce noua, celorlati, ni se intampla tot mai rar, mai ales atunci cand temperaturile trec de 30 de grade la umbra. Desigur, ea beneficiaza si de un usor avantaj dat de briza racoroasa a muntilor, dar asta e deja alta istorie.
Din text am inteles ca Tania ne semnaleaza un nou tip de delicventa, la fel de periculoasa si de greu de pedepsit ca cea juvenila: delicventa metafizica. Pai daca intram in astfel de delicvente, ne-am ars! Eu unul cel putin, prefer nici sa nu ma gandesc la asa ceva! Cu atat mai mult cu cat, odata patruns in aceasta lume delicvent-metafizica (si Tania ne demonstreaza asta in versurile \"lipit de sanul stang/sufletul tau se strecoara/in mine incert\") incepi sa nu mai stii al cui e sanul si al cui sufletul si, cel mai rau, daca acesta din urma se mai poate strecura in tine altfel decat \"incert\"... brrr!
Finalul vine insa sa ne lamureasca macar doua intrebari, metafizice si ele, desi nu chiar atat de delicvente: \"ok, sufletul se strecoara incert, dar DOSPESTE el, adica sufletul?\" Raspunsul vine clar: da, dar intr-un anume fel docil si mai ales LINIAR.
\"Cand putem in fine incepe delictul de sine, dupa ce am asteptat atata?\" Raspunsul Taniei este inca si mai clar: ACUM.
Bobadil.

Florine, daca o tii tot asa, o sa faci ceva valuri dupa care o sa se \"amortizeze\" efectul. Sa nu crezi cumva ca esti primul sau (nicidecum) ultimul mai nou-venit pe site care da in stanga si in dreapta (toti am facut asta la inceput, eu la fel acum vreo trei ani) dandu-si cu parerea despre aia sau cealalta. Singura metoda de a-ti creste atat nivelul fizic (cifra aceea din coltul ecranului) cat si (cel mai important) nivelul de apreciere in randul celorlalti membri ai site-ului este sa introduci texte de valoare (chiar daca la inceput sau poate o buna bucata de vreme nu sunt citite cum ai dori) si comentarii pertinente. Nu stiu ce mi-a venit sa dau cu sfaturi pe aici, cred ca e tot din cauza caldurii, scuza-ma.
Bobadil.

Mai moldovenilor, voi v-ati vorbit sa ne faceti sa murim de ras pe aici pe tema budei? Pai nu-i corect! Eu as pune poza Florinei pe acest rondel si totul ar fi PER-FECT !
Bobadil.

Desi orice om \"normal\" in aceasta sfanta zi de 15 august dupa-amiaza la ora 5 ar trebui sa stea si sa se gandeasca la cele sfinte, uite ca eu ma balangan intre telefoane si mailuri ca un bezmetic. Noroc ca mai apuc sa deschid cate o pagina de poezie.ro si iata, sa dau de un text care imi aduce aminte de cine ar fi trebuit sa fiu (metaforic vorbind, desigur :-) Interesanta viziunea de aici asupra \"dublului\". Am gasit o privire interioara care m-a dus si pe mine pe \"apele\" marilor (de fapt pe aburii plantelor :-) in querida. Imi plac aceste \"personale\" ale Elei Victoria... sper ca le va include, candva, intr-o carte pe care am sa ma asez la coada sa o cumpar. Pana una-alta insa, las aici semnul meu de admiratie pentru un text care mi se pare foarte potrivit pentru aceasta sfanta dupa-amiaza, chiar daca, aparent, s-ar zice ca nu rosteste nicaieri numele Fecioarei. Dar nu este asa,
Bobadil.

Hm.. grea alegere! Sa fi femeie pentru ultima oara, nici macar sa nu vrei sa vezi cum e sa fi barbat :-)
Placut intonatia poemului, desi repetitia cred ca e putin prea mult folosita. Are clar rostul ei in acest poem, dar parca-parca pe undeva e folosita abuziv. Nu stiu, e chestiune de perceptie a sonoritatii versurilor si deci nu sunt ferm in ceea ce afirm.
Poem de o muzicalitate care face deliciul unei lecturi rafinate.
Bobadil.