mata

o poezie puternică și plină de talent.
un portret unic și luminos \'se spăla pe picioare
venele de pe gât i se umflau albastre
părea îmbrăcată în alge
cu părul lumânări plutitoare\' continuat de o conștientizare a timpului \'voi dungă?
eu încă?\' combinat cu un final versificat oferă cititorului o poezie foarte bună cu mult mesaj.știu că am observat decât puține aspecte din versuri și îmi cer scuze.
cu respect zic....
numai bine

eu am văzut în poezia ta un triptic-portret: copilul matur privind mama din sine, mama reală, tatăl reflectat în \"creștetul\" mamei, în mintea și sufletul ei, tatăl plecând fruntea în fața întrebărilor, tatăl păsrând tainele, și umbra lor-dungă ce îl face pe copil să mai fie încă lumânare. să mai scrie încă despre părinții din el. copilul de atunci-copilul de acum. triptic mamă-tată-fiu, triptic trecut-prezent-viitor, triptic corp-suflet-spirit, triptic lumină-umbră-întuneric.
am recomandat spre lectură, mai ales pentru atenția deosebită asupra alegerii și plasării cuvintelor, astfel încât imaginea-mesajul-starea-estetica-poesisul să se păstreze de la început până la final; nimic nu este fisurat, nimic nu poate fi eliminat sau adăugat, totul e așezat cu grija unui iconar.
este poemul meu de astăzi.

Ela

Ela: mulțmesc pentru atenția acordată; mulțumesc, de asemenea, pentru atenta și pertinenta analiză.

Ștefan: atenția ta din ultimul timp mă onorează; mulțumesc.

in general am repulsie fata de poemele care amintesc de cat de frumos era cu parintii. dar asta e diferit.uite, chestie interesanta, poemele despre care vorbeam erau scrise, in general, in epoca postdecembrista, deci unde era interzisa religia. iar o imagine noua si frumoasa in poezia ta esta exact cea in care mama se roaga, merge la biserica.

Pare-mi-se ca ai dreptate: chiar nu prea pari dus la biserica-hai sa m,ergem impreuna(mai lasa-le naibii de femei de orice fel si de sticle- ca creste si glicemia de la asta, cat altii in sapte)

nu e genul de subiect care sa ma prinda, insa mi s-a parut placut si lipsit de siropurile care strica de obicei astfel de imagini. curat.
ma intreb cum si ce au regasit aici cei prinsi de complexul lui eodip

mata unde pleci? îl întreb
și de ce totdeauna cu spatele\"

\"Nu-ti fie teama sa fii considerat nebun, poete,
chiar daca azi faci ceva care este in contradictie cu toata logica pe care ai invatat-o. un lucru mic, nu are importanta cat de mic e, poate deschide poarta catre o mare aventura - umana si spirituala.\"

multumesc pentru un poem adevarat,

Versurile tale sunt ca painea calda muiata in sentiment. Astazi gustul dulce amar al povestii tale mi-a plesnit adevaratul inteles al poeziei.
C.

Am citit aici un poem care incearca sa arunce o lumina noua peste un subiect vechi de cand lumea, dar si mereu tanar, cel putin din perspectiva sentimentului, ca sa zic asa. Iar Vasile Munteanu este un sensibil, ne-a dovedit-o cu asupra de masura, asa ca aceasta incercare este la ea acasa, ca sa zic asa...
Nu prea ma impac cu tropii din final... structura poemului in acea sectiune introduce o masura noua si o rima dubla oarecum neasteptata (\"lunga\" \"dunga\" \"inca\" \"mananca\") si care mi-au indus o stare de dubiu, mai ales dupa trecerea remarcabila si miscarea din versurile care descriu plecarea tatalui... a doua treime si samburele poemului.
Bobadil.

Andrei: sunt fericit că ai găsit această poezie un \"caz particular\"; personal, nu cred că poezia are un decembrie al ei (nici pre-, nici post-, dar asta este altă poveste); mulțumesc pentru lectură și pentru semn;

Vlad: invitația mea mă onorează :D, din fericire (pentru mine) am fost dus deja la biserică; am și martori (soția mea, de exemplu); dar, cine știe, într-o altă viață...

Cezar: sensibilitatea este a ta și numai a ta; eu mă bucur că, în neputința-mi exprimativă, am reușit să îți induc o stare adecvată; mulțumesc, de asemena, și ție;



Mirela: posibil să ai dreptate, relația dintre doi termeni este, deseori, mai mult decât o simplă \"compunere\"; cât despre întrebare, mă gândesc la faptul că ea ar trebui pusă celor direct interesați de problemă :); mulțumesc pentru mesaj;

Andu: mă tare tem, vorba ta, \"cu asupra de măsură\", că între noi va exista întotdeauna \"un bob zăbavă\"; poate fără ghilimelele despărțitoare ar sugera altceva, ce zici? lungă dungă încă mânâncă...; oricum, fiecare trecere a ta se constituie, pentru mine, într-un motiv de analiză pentru care, probabil, nu îți voi mulțumi niciodată îndeajuns;