Andu Moldovan

Subtire pastisa a foii pentru \"minte, inima si literatura\", cateva cuvinte goale care nici macar din \"coada nu suna\". O criza de inspiratie varsata aici, pe site si apoi recomandata de vreun editor frustrat.
Andu.

Eh.. aici chiar as fi vrut sa zic si eu vreo doua-trei vorbe la Marius, care mi se pare unul dintre cei mai interesanti autori de aici de pe agonia, plus unul dintre promotorii boierismului nostru atat de discutat si de disputat. Din pacate am promis si voi fi la Iasi, la Virtualia, care este la fel de aproape de sufletul meu si voi strabate distanta fizica cu gandul la sufletul poeziei din Moldova.
Agonia traieste la fel si noi!

Ma bag si eu in seama si zic ca \"vesnicia s-a nascut la sat\" :-) nu de altceva, dar ne pregatim de un cenaclu literar, right?
Mi-a placut incursiunea... un pic intruziva, insa bine temperata.
Andu.

Alice drago, te-au facut astia din comm-uri iar tu nu voiai de fapt decat sa conjugi verbul ingrozitor de neplacut \"a sti\" in diferitele ipostaze poetice. Uite, iti marturisesc, habar n-am cand se scrie \"sti\" cu unul sau cu doi de \"i\", de aceea il evit si nu-mi pare rau, pentruca de fapt nu stim nimic, iar asta e chiar neverending.
Andu.
P.S. Lucreaza mai mult pe fonetica, poezia are si ureche muzicala.

Frumos poem dar nu am vazut legatura cu fotografia. Ma rog... Pe mine cuvintele ma duc mai aproape de mare si de sufletul de pescar (care traieste intr-o coliba de paie)decat de casele alea care sunt construite probabil din prefabricate dupa toate normele (M)UE, inclusiv celebrele piscine luxoase asezate langa mare ca sa poti sa sorbi un cocktail pe o pardoseala de ciment cu ochii atintiti in larg (asa fac toti \"civilizatii\" pe care i-am intalnit pe malurile Mediteranei) si dup-aia sa povestesti la birou la o cafea (tot UE si astea) ca ai fost la mare.
Andu.

Sa lasam disputa despre \"mos virgula\" si sa ne concentram asupra versului \"tot se scursese înspre rugina picioare tale reci\" care cred ca are niste lipsuri. Despre continutul poemului nu ma prea pronunt, pentruca nu am priceput mare lucru. Mi se pare incarcat de metafore ca un pom de Craciun, si poate ca inutil... cred ca ar fi putut ajunge la inima cititorului si fara \"continentul superfluu\", \"buza crescuta sub dinti\", \"lividul stalp al urcarilor\" sau \"coarnele de satir\". Mi-a placut finalul insa, are o poezie aparte:
o viață
cea golită repede
un contur lăsat ca hrană celorlalte fiare venind
după tine într-o mulțumire lașă
în afara nebuniei mele. Cam de aici incepe si din pacate repede se si termina poemul care mi-a placut. Salutari din vechea Troie, fara ahoie deocamdata,
Andu.

Djamal, vezi ca nu toti Paulii sunt Bogdan, unii sunt Gorban si, desi rimeaza, nu sunt acelasi lucru. Haiku-ul tau e simpatic, mai ales ca vine iarna iar balada greierului si a furnicii revine in actualitate.
Andu.

Sponataneitatea a primit un cadou, deschizandu-l a gasit inauntru un alt cadou in care, deschizandu-l, a gasit un alt cadou in care, deschizandu-l, a gasit alt cadou in care, deschizandu-l, n-a mai gasit in fine chiar nimic. Si atunci s-a pus pe scris. Si asa, din ultimul cadou al spontaneitatii, a iesit poemul asta.
Andu.

Cred ca editorul (editoarea) care a considerat al doilea comm al meu raspunsul Adinei in consecinta ca fiind off-topic-e la acest poem - sufera de boierism in faza cea mai avansata, care se numeste popular \"orbul gainii\". Imparateasso, tu ce parere ai?
Usor dezgustat,
Andu.

Un poem destul de bun, se vede ca pana si Adina incearca marea simplitatii cu degetul ei mic :-) Desi, daca m-ar intreba (ceeace nu va face) i-as spune ca eu cred ca e mult prea devreme pentru asa ceva, totusi, cum bine se spune \"incercarea moarte n-are\". Nu cred ca imparateassa se simte bine in casa aceea plina de morti si de haine vechi care toate probabil ii vin nepotrivite pe fiinta ei gingasa, dar salut aceasta incercare. Liviu Nanu a facut chiar mai mult decat atat, deci mie nu-mi ramane decat sa tac
Andu.
P.S. Nu inteleg de ce titlul a trebuit sa fie intr-un cuvant, ai vrut sa fortezi o inovatie? Sau e o banala eroare? Oricum, asa cum arata acum, nu e genul de titlu care sa reprezinte mare lucru, in opinia mea.

Bai Antoane (formula pe care mi-am insusit-o) manifestul tau are cateva \"scapari\", pe care imi ingadui sa le semnalez in cele ce urmeaza:
1/ 200 ml de tarie sunt necesari probabil doar pentru \"incalzire\"... actul propriu-zis al creatiei \"boemiste\" are nevoie de o cantitate sporita, parerea mea... Mai mult decat atat, de unde subtirimile astea de \"coniac frantuzesc\"? Pai tu stii cat costa treaba asta Antoane?? Pai \"boemistii\" e oameni din popor, e oameni saraci, e talpa tzarii...
2/ Proza nu se \"scrie\" \"boemist\" ci se \"compune\". E o diferenta de nuanta :-)
3/ Criticul boemist este o specie care ne repugna, dar el trebuie sa existe si pe langa IQ-ul ala zis de tine mai trebuie sa aiba asa: bube-n cap, par pe limba si sa sufere de focomelie, ca sa nu poata sa scrie decat cu picioarele.
Si ar mai fi cateva observatii, cum ar fi ca te-ai oprit la sapte porunci in loc de zece, dar asta e un amanunt asupra caruia nu vreau sa insist, aici.
Andu.

Poemul asta e deja \"altceva\", marturisesc ca imi cam lipseste \"cheia\" lecturii, pentru ca imi este greu sa fiu asa, nou-nascut cand citesc un text semnat Alina Livia Lazar, si cred ca aici cam asa ar fi trebuit sa fiu. Imaginile parintilor sunt intotdeauna pline de forta de expresie si de aceea ele trebuiesc folosite cu multa truda si cu sudoare in poeme, zic eu. Aici Li reuseste insa sa redea o imagine mai degraba apocaliptica decat a vreunei geneze parentale. Este un poem al inceputului unui sfarsit, asa l-am perceput eu, dar repet, imi lipseste \"cheia\" acestei lecturi, cel putin deocamdata. Oricum, un poem de recomandat, ca sa-ti bati capul cu el de pereti si felicit editorul care a avut aceasta idee.
Andu.
P.S. Nu prea inteleg ce are masca de gaze din final de-a face cu poemul. Sa fie oare coloanele de foc de vina pentru aceasta mascare? Sa fie Alina care, probabil, n-a purtat in viata ei pe fata o masca de gaze si mama si tata acestui vers mascat nu oricum ci de gaze?... habar n-am, dar ma rog... m-am scuzat deja de doua ori pana acum :-)

Frumoasa pledoaria ta pentru Cuvant.. de parca Darius ar fi inceput sa taca asa, deodata... Domeniul este insa tare dificil, Cuvantul ramane marea Taina. Oricum, un text limpede, curat, ca o apa de munte (cu asta raspund si unei anume intrebari :-)
Placut,
Andu.

Frumoasa poveste de dor si alean, unde mai pui ca poetul nostru se zbate si in dilema dualitatii \"sotie-amanta\" si toate cate mai deriva din aceasta.
Cat priveste \"beautifull\" cred ca Liviu a vrut sa scrie \"beautiful\" dar i-a tremurat degetzelu\' pe ultima litera si a iesit \"beautifull\". Despre \"o.h.\" nu zic nimic... poate si asta trebuia sa fie \"o.k.\", dar aici nu mai sunt asa de sigur :-)
Placut,
Andu.

\"carora\", unde altundeva...

Inutil sa mai repet, (ma intreb de ce o fac oare?) ca in ultima vreme constat in scrierea Elei Victoria Luca o \"reintoarcere\", o centrare a scrierii pe aspectele fundamentale ale vietii care, unde altundeva decat in copilarie, le putem regasi nestirbita, lumina aceea pura solara? Plin de intrebari, acest poem este de fapt o pregatire pentru un mare raspuns, pe care autoarea se teme inca sa il rosteasca... este mult prea devreme. Dar \"radacinile\" sunt acolo, deja crescute in trupul ei care, intretimp, a devenit mai putin fragil, mai rezistent la lovituri. Este un poem scris cu fata spre reversul lumii, iar aceasta lume poetica \"intoarsa pe dos\" ne trimite inapoi acolo de unde, inefabil, am plecat in lunga noastra calatorie. Intr-o zi de luni insa, la orele 14:15 cineva s-a incrucisat cu destinul. Scriitorul care avea biletul de tren in buzunar s-a intalnit cu Michel Gallimard si au murit amandoi intr-un accident de masina pe o autostrada ce ducea spre Paris. In cimitirul din Laumarin lumina bate la nesfarsit pe crucea lui alba.
Andu

Un fel de masa de lucru, asa am citit acest text... bineinteles ca titlul are un rol coplesitor, cine mai poate sa respire altceva decat o initiala suprarealista cand se gandeste la demetrescu-buzau? Un pic de exces pe ici pe colo prin regnul animal, dar nici macar asta nu strica nimic prin casa. Plecaciune,
Andu.

Un fel de proiectie primordiala folosind cu dibacie tehnica \"luminii si a umbrei\" ne propune aici Pan. Un alt fel de intrebare \"ce a fost intai oul sau gaina?\" acest discurs poetic este departe de a fi simplu de perceput, nici macar in aparenta. Da, forta are aici un rol aparte, pentruca orice mesaj este mai usor de asimilat daca este impus, de la Moise incoace, nu-i asa, Pane? Dar cred ca poemul are o sincopa, pe undeva fiul nu se nascuse de fapt din \"pantecele mamei sale\"... hm...
Andu.
P.S. Pane nu cred ca ai vrut sa spui \"luand in consideratie\" ci \"luand in considerare\", right?

Poate ne adunam mai multi sambata asta la Deko. Radule, ce zici, unde sunt zapezile de altadata? :-)
Ioana Barac si Ioan Peia sunt oricum printre preferatii mei, asa ca voi face tot posibilul sa fiu acolo.
Andu.

pana la urma asta e sau nu parodie dupa a mea \"urme de pasi\"?
Drag,
Andu.