visul de luni

Inutil sa mai repet, (ma intreb de ce o fac oare?) ca in ultima vreme constat in scrierea Elei Victoria Luca o \"reintoarcere\", o centrare a scrierii pe aspectele fundamentale ale vietii care, unde altundeva decat in copilarie, le putem regasi nestirbita, lumina aceea pura solara? Plin de intrebari, acest poem este de fapt o pregatire pentru un mare raspuns, pe care autoarea se teme inca sa il rosteasca... este mult prea devreme. Dar \"radacinile\" sunt acolo, deja crescute in trupul ei care, intretimp, a devenit mai putin fragil, mai rezistent la lovituri. Este un poem scris cu fata spre reversul lumii, iar aceasta lume poetica \"intoarsa pe dos\" ne trimite inapoi acolo de unde, inefabil, am plecat in lunga noastra calatorie. Intr-o zi de luni insa, la orele 14:15 cineva s-a incrucisat cu destinul. Scriitorul care avea biletul de tren in buzunar s-a intalnit cu Michel Gallimard si au murit amandoi intr-un accident de masina pe o autostrada ce ducea spre Paris. In cimitirul din Laumarin lumina bate la nesfarsit pe crucea lui alba.
Andu