Andrei Gheorghe

II Se trezi ud fleașcă în pat și parcă ochii tindeau să i se lipească și să nu i se mai deschidă vreodată. În minte persista un clănțănit…apa caldă trecea prin calorifer dezghețându-l. Simți o

Liliac bolnav I Era un tren…sau mai bine, nu!…la fel de posibil era să fie un singur vagon. În orice caz, mai degrabă cineva îl urcase acolo, și făcuse acest lucru împotriva voinței lui. În

Lame înainte de a-i tăia lama destinsă ca o femeie tolănită în pat le zâmbea merelor prinse între geamuri pe pervaz 5 mere nici o idee despre compot nici o singură urmă n-am să las

compot de mere pentru chitz cele 5 mere ale amintirii în față geam în spate geam cele 5 mere se mișcă greu pe pervaz între geamuri mărul 1: mie nu mi-e indiferent dacă mai ieșim sau… mărul

colțul inutil al casei orașul încă mai respira în străzile sale atât de umede fabricile fumau mai departe tușind în umerii lor de oțel iar eu îmi închipuiam caruselul oprindu-se în orășelul

într-un loc numit cișmigiu pe pereții camerei ținându-se una de cealaltă speranțele mele se iubesc un cor de pisici miorlăiesc nu se mai pot ascunde colțurile caselor au devenit lichide ca

valsuri rupte ți-a sângerat în minte mai mult decât atâta timp cât ai fi putut cheltui pe caii din sânge pe oamenii din deșert încă o dată cu baia în față și cu oglinda de desenat femei

în telefon poveste de dragoste târzie în telefon poveste de dragoste târzie ecran cu sentimente scufundate pe ecran poze cu mine fulguind, cu câteva zâmbete ale tale acul kilometrajului

las poemul să treacă și să fie uitat ca niște versuri visate pe scaun în bucătărie la 3 dimineața în miez de insomnie las poemul să treacă și să fie uitat să nu-l privească nimeni, să nu-l

wizard game iubita mea magnolii versuri și violete de miercuri, un ploiești desenat în cârciumă de picasso azi noapte, desigur picasso când era picasso când nu era femeia barbară care nu se

me and a gun încet-încet s-au topit oamenii din preajma mea ușor-ușor și această înserare care m-a născut devine noaptea pe care încă nu am trăit-o acolo nu pot face nimic pentru cel care mă

fiii lui alison pe ogorul lui alison van gogh stropea dis de dimineață cu semințe dintr-un furtun care fusese înșurubat în biblioteca încă în flăcări nu pretindea că va stinge nimic, de fapt,

nevermore cadru împușcat în cap ramă de tablou strâmbă într-o parte pereți găuriți cu ciocanul mecanic politicieni lingând încă secera albastră a lui stalin pești plutind în cer cu burțile în

ca o pasăre oarbă în somn pe mal pescarul în întregime gol, semănând foarte bine la trup cu un zeu păstra liniștea, aștepta delfinii să-i cadă în cârlig, femeia se apropie neștiind dacă să

gest inutil femeia își făcuse o canapea din spinarea moale a bărbatului cu o mână mângâia coapsele lui, cu cealaltă își aprindea o țigară în lună, în acea seară ea fusese sclava învingătoare,

hei, alison, crede ochilor mei, am văzut dracul și adevărul, restul lumii m-a mințit în fiecare dimineață eu am trecut cu privirea de plopi prin părul de stele și am rămas suspendat pe acoperișul

versurile probează alte rochii ecranul aștepta loviturile succesive ale tastelor care scârțâiau ca și ieri ca și mâine, însă nu-mi păsa, fumam rothmans ca și cum aș fi dat foc unor tocuri

dansul picioarelor roșii alison. suspendată în mijlocul câmpului face din asta o distracție și un joc așa cum face vântul de primăvară în proaspetele fire de iarbă, pentru prima dată

testamentele din mijloacele de transport în comun a man himself întotdeauna agramat și imponderabil se îndrepta către casă în metrou bărbia i se coborâse cu două stații în urmă în piept și

textul se obișnuiește cu ignorarea iubirii textul se obișnuise încet și cu asta, ca un bărbat cu ignorarea iubirii, fusese uitat din greșeală, lăsat să supraviețuiască între circuite

taxi cu lentile de plastic cerul bucureștilor este mov, copacii bulevardelor își trag mersul dezmembrat către casă, eu mă apropii de geamul unei mașini, fără-ndoială un posibil taxi, -băiete,

model de raționament absurd zi de vară cu aripile de-scrise în cerul limitat de spinările munților, undeva lângă norii ca niște oameni în trecere zăbovește un uliu măsurând cu ghearele

texte Prea multe texte nereușite, scrise, unele cu negru, altele, cele mai multe, cu albastru, și nu cu pixul, cu cerneală. Stiloul sau pixul. Alb sau negru. Cerneală. Câteva au fost scrise cu