alison eu sunt aliseea

hei, alison, crede ochilor mei, am văzut dracul și adevărul,

restul lumii m-a mințit în fiecare dimineață eu am trecut cu privirea de plopi

prin părul de stele și am rămas suspendat pe acoperișul taxiului

care gonește cu 140 de km/h înspre ea

hei, alison,, listen to my voice, chiar dacă nu scot nici un sunet vorbesc așa

de câteva săptămâni, îi vorbesc atât de omenește și ea nu-mi lipsește

ca sărutul unui muribund pe trotuarul cel mai necirculat din deșert

așa mi se lipesc buzele de amintirea ta și în vise

împletesc noaptea sinapse nefolositoare încă neinventate…

hei, alison, remeber my Name one time a day câte zile au mai rămas fără tine

vreau să le petrec gândind absurd mulțimea ca un puzzle din 6 miliarde de piese

sau câte or fi, cu ele se joacă fiica acestui șofer,

pe ea o chema aliseea și curând voi face o confuzie…

deocamdată ne-am oprit pe colț la berăria nemțească, degeaba au adus-o în romania,

nu mă pot gândi să mut prima pe dreapta wienn cu rochiile acelea de vals deschise la piept

pe la 12 noaptea cu fracurile acelea împăiate tușind toate odată

ca să-și păstreze senzația că sună diferit, că-n noaptea asta alison cântă diferit

am câteva capete pe noptieră în loc de popularele cărți,

cum va arăta cultura noastră peste 200 de ani, aaaașa, un șofer ordinar se va trezi

și le va da foc la bărbi celor 12 capete de pe noptieră, radioul va cânta

ca un deținut rupt în bătaie de paznici – hai, cântă-n p… mă-tii sau te facem noi doi să cânți,

da, eu și colegul meu de democrație, îl chema aliseul-

și va anunța poporul, amoung this people there is a serial killer și este deja suficient

sau nu ești de acord nici cu asemenea practică originară,

atunci ca să te conving că măcar unul era vinovat și nu i-am executat degeaba,

taie un deget care vrei tu și scrie cu el numele deasupra patului,

scrie și cultura de plopi înconvoiați îți va fi pe deplin recunoscătoare,

acum nu știu ce-o să facă ea pentru asta, dar așteaptă-te și tu la ceva…

în timp ce felinarele astea noi ard pe calea victoriei în sec. 19 mă întâlnesc cu fiica, aliseea,

nu te-am văzut niciodată și dacă întârzii nu mă vei găsi,

nu-mi spune cu îmbrățișările astea că ți-a fost atât de dor de tatăl tău,

că ți-am lipsit atât de mult încât nu mai poți exista

my love, your hair ca un vârtej negru într-un pahar de vin roșu

la banchetul câtorva lorzi romani în viena acum 200 de ani,

printre ei e un pictor spadasin,

voi mângâia obrajii tăi ca niște flăcări ceara lumânărilor

și îmi amintesc numele lui era alison, avea o fiică aliseea

se întâlniseră în sfârșit și se sărutau de o jumătate de oră

la intersecția dintre două valsuri

hallo, my name is aliseea și sunt absolut sincer cu mine,

îmi dau cuvântul de oroare la toți bețivii împăiați din viața de fiecare zi

că atunci când femeia asta se va întoarce

în loc de formol am să le conserv sper(m)anțele în vin roșu

și pe ei cu ele în vin roșu,

pe două picioare lungi la capătul orizontului versurile mele se scurg,

vin roșu până la pământ se scurg