Voi,
Născuți prin scripeți,
Falșii păgâni atei,
Blazați de ce-i cultura,
Îmbătați de femei;
Sunteți mânați de vicii,
Păcate, vuoluptăți...
Vă comlaceți în starea
În care
Minciuna-mi obosită
Răstoarnă parii vieții:
Azi vreau să fiu urâtul
Sau ipocritul mort,
S-apar din umbra ceții
Și să îngrop destine
În lumea odihnită
A celor ce nu-s vii.
Azi vreai să fiu
Am întâlnit pe malul cărărilor de fum
Un om cu gându\' aiurea ce nu era nebun,
Un om pe care chiotul l-a îndrumat spre vid
Fără a ști că totul se-nfundă-n infinit.
-Am întalnit un om foarte bizar
Astăzi este ziua
Când Minulescu află
Că \"Poate niciodată\"
S-a împlinit când veacul
Se-ncepea pentru dânsul
\"-și-o știe toată lumea-\"
\"Și lumea nu va ști...\"
Că-nchei chiar eu idila
Și
La marginea metropolei, într-un cartier de case, cu străzi prost asfaltate și oameni care au uitat demult că spiritul te îndeamnă la evoluție, se-mbină clasele sociale într-un pervers contrast,
Aceleași străzi pustii,
Aceleași destinații
Goale...
Ca-n clipele de vară
Secate la amiază,
În aceleași locuri -poate-
Eu mor și tu învii
Caci viața este-amară
Și tu știi...
Satană, dulce armă, din negură de viermi,
Prin turuit de clopot, spre moarte tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se descompun castanii, de moarte și de vânt;
Formez cu morții
Într-un obscur exagerat, o lumânare gălbuie luminează patetic odaia încărcată cu praf și idei ce nu le-am scris. Câteva bătăi oarbe ale flacărei mă fac să tresar; iar eu, naiv, încep a mă pierde în
Eram doar eu prin pustietatea străzilor Constanței în jurul orei două după-amiaza. Un vânt ușor, deloc nepotrivit pentru sfârșitul primei saptămânu a lunii aprilie, îmi încerca părul. Soarele lumina
Plouă straniu,
Plouă vertical,
O ploaie nedorită
Ca-n fiecare an.
Plouă straniu,
Plouă vertical.
E sfârșitul lui noiembrie,
Sau decembrie a sosit?
Plouă marșuri funerare
În anotimpul
Mi-ai promis în șoaptă că mereu vei fi
Mândră ca lumina vie de argint;
Vom trăi apusuri, amiezi și chindii,
Iar intoleranța va muri succind.
Þi-am promis de-asemeni valori spirituale,
Că urgia
Pe crestele înalte, pe drumuri către bine,
Se-ntinde o cetate pe care eu - stăpân,
Am ridicato-n versuri și strofe pentru tine,
Ce astăzi mă îndeamna aievea să rămân.
Pe treapta cea din urmă a
Cântă-te bătrâne, până centenarul
Se va așterne falnic peste părul tău,
Astăzi este ziua când pui la tezaur
O alta oglindă de la Dumnezeu.
Cântă-ne stăpâne, lasă-n urmă timpul
Cu trepte și
Când urgia vremii cade
Peste gânduri și stârpește
Orice taină, orice durere -
Sau când soarele-i poveste;
În odaile-nghețate
Amorțite în crispare
Prin vibrațiile de tremur,
Lipsa razelor de
Așterne numai versuri pe foaia-ngălbenită
Și sufletu-i e scrum de marele păcat,
Domnește doar obscuru-n odaia înrăită
Și viciul nemuririi demult l-a îngropat.
El nu putea să plângă, să scape de
Unde sunt stelele ce le aveam ca destinații,
Unde-s păgânii, haoticii și lașii,
Unde sunt umbrele identice de ieri,
Unde e visul în care apari și pieri,
Unde-s cei vii ce ne cântau în cor,
Unde
Și-a dat lumina aurie pentru a fi un cămătar,
E în ruinele Scripturii și în dogme ce dispar,
-Un sfânt urât de cei creștini
Și de Bisericile calde,
Un zeu distins pentru păgânii
Ce au ca țel o
Pentru ce trăiește omul
În singurătate?
De ce-și duce mereu gândul
Nefericit, departe?
Pentru ce atâta dor
Și-atâta vuoluptate?
De ce să mă tot cobor
În singurătate?
M-am decis pe culmea
Azi nu mai cântă valul
Iar marea-i supărată,
Nisipul se destramă
Pe plaja îngâmfată.
Vântul se ridică,
Nisip îmi urcă-n plete;
Mă rup de tot trecutul,
Mă surp de-orice secrete.
Venin
Închite-ți ochii, prințesă neageă,
Îți voi săruta crucea din abanos;
Oprește-ți inima,
Prințesă neagra,
Căci n-ai nimic de perdut,
Decât o viață neagră
Plină de-un negru dureros.
Mă
În noapte văd doar luna pe dindouă
Și stelele ce pâlpâie mărunt,
Visez un cânt ce-l meditez în gând-
La pupa stau ursuz și-aștept să plouă.
E-o mare lină, prea calmă pentru mine
Și-un pescăruș
Învelește-mă! Mă-ngheață
Gândul că nu ești defață.
Vreau să dormi! Și-o sărutare
Pentru spasmele solare.
Să-ntreb... Dar ce, nu știi
Desfătări din nopți târzii?
Azi s-au dus! Dar mâne