Poezie
Ca voi
1 min lectură·
Mediu
Pentru ce trăiește omul
În singurătate?
De ce-și duce mereu gândul
Nefericit, departe?
Pentru ce atâta dor
Și-atâta vuoluptate?
De ce să mă tot cobor
În singurătate?
M-am decis pe culmea vieții
Să trăiesc ca bruta
Și-n umbra din valea morții
Să-mi astâmpăr truda.
Pe omul cinic să-l transform
Prietenos ca Dracul;
Iar în dizgrație să-l adorm
Și să-l lovesc -săracul.
Mișel, pătat... aș vrea să fiu
Lafel ca orice târfă
Și cu-o privire spre pustiu
M-alint condus de bârfă.
Eu aș putea să fiu ca voi
Și să trăiesc mai bine:
Să am grai, să fiu vioi,
Fără respect de sine.
Voi urma cu vigilență
Lipsa voastră de respect;
Voi critica în neglijență
Cezându-mă și eu perfect.
Pentru ce trăiește omul
În singurătate?
De ce-și duce mereu gândul
Nefericit, departe?
Unde duce atâta dor
Si-atâta vuoluptate?
Pentru ce să mă cobor
În singurătate?
001.407
0