Labirint
Pasiuni de-argint, Culori de labirint, Gânduri de pe drum, Sentimente-n fum. Note muzicale, Zâmbete triviale, Ochii azurii, Sentimente vii. Răsărit și-apus, Cuvântul nespus, Negru –
Legendă
Printre oceane mute și mări învolburate, Cu vânt și valuri slute, cu scoici în labirint; Tânjeam după comoara aflată la cetate, Cu părul ca de aur și solzii de argint. La stâncile-ascuțite de
Trei sudalme
Expresii dese în urale Cântate parcă-ntr-un refren, Cu formulări mult prea banale -patetice sau triviale- Cu forme simple de desen. Exprimări ca de ocară Astăzi nu se pierd în vânt Ci ascund
Haos
Mai îmi trebuie un vers Apoi titlul și refrenul Pentru a vă-ncânta din mers Traducându-vă eternul, Foșnetul de strună vie Ce vă-ncântă zi de zi, E aceeași poezie Care dacă n-ar mai fi S-ar
Răsfăț
Iarăși mi te-arăți senzuală Și astăzi fără vre-un secret, Pe chipul tău opac -de coală- Citesc priviri fără defect. Mi-e somn de tine și de noapte, Mi-e somn s-aud cum te-nvelești; Curând vom
Hai
Miros de țigară, Culori de iribal, Un zâmbet de seara Și un răspuns trivial. Miresme de cramă, Hilar amănunt... Ce noapte-i afară! Ce-ți trece prin gând? O lume vulgară Pe-un trainic
Fără nume
În taverna răgușită, doldora de oameni cruzi, Stând la masa deznădejdii, eu păream un desfânat: * Mi-am văzut copilăria care nu m-a salutat, Am trăit vitalitatea vocilor demult apuse, Noul
Oglinda
Mereu prin geamuri de argint Tot văd trăirile murind Și un viciu ce mă ghidează Ușor, treptat... spre infinit. Un Clovn mă mângâie pe cap - Astăzi sunt un saltimbac Ce își poartă
Pastel actual
I Nimeni nu îngână vre-un cânt de Scorpioni, Umbre se revarsă peste Raiul aspru, Nimeni nu culege petalele din flori Și cerul este negru din falnicul albastru. Totul azi înoată într-o umbră
Regasire
Printre alei mult prea bizare Ale idilelor demult trecute Am întâlnit foarte surprins Cântece etern cântate Și le-am schimbat ușor din vis Frumos, treptat... în realitate. Și mi-a plăcur să
Decadere
Te văd cu muci pe față Și sânul ți-e lăsat Iar zâmbetul cel tâmp Þi-l las nemângâiat. Spun că nu mi-e scârbă De tine... și mint iar Când ochii aceia palizi Îmi par un câmp bizar. Te scot
De ce?
De ce nu iubești lunina Sălbatică a ochilor, Când lumea urăște vidul Și nopțile ce se-nchină În altarul negru Cel plin de lunină În care apare și moare Clipă de clipă Sălbaticul
Iubire si hormoni
Avalanșă de iubire și excese de hormoni Ne conduc pe drumuri albe - Astăzi suntem doar pioni Ai gândirii încărcate Și privirilor prea calde Ce se nasc prin voia noastră, Cu-al iubirii glas
Romantele
În parcuri în care curtezane înoată, Sau în tavernele unde poeții se-mbată, Pe culmile-nalte de munte pustiu, La râul adânc, deloc străveziu, În versul bizar, lui Minulescu băut, Sau gândul
Drum
Eu. Doar eu și gândul Care nu-mi dă pace. Aștept. Aștept sfârșitul Și veștile proaste. Tresar. Mă-mbăt Cu licoarea senilă. Venin. Tresar Într-o lume senină. Ianuarie 2004
Voi
Voi, Născuți prin scripeți, Falșii păgâni atei, Blazați de ce-i cultura, Îmbătați de femei; Sunteți mânați de vicii, Păcate, vuoluptăți... Vă comlaceți în starea În care
Paradox
Minciuna-mi obosită Răstoarnă parii vieții: Azi vreau să fiu urâtul Sau ipocritul mort, S-apar din umbra ceții Și să îngrop destine În lumea odihnită A celor ce nu-s vii. Azi vreai să fiu
Doar eu si gandul
Am întâlnit pe malul cărărilor de fum Un om cu gându\' aiurea ce nu era nebun, Un om pe care chiotul l-a îndrumat spre vid Fără a ști că totul se-nfundă-n infinit. -Am întalnit un om foarte bizar
Raspuns
Astăzi este ziua Când Minulescu află Că \"Poate niciodată\" S-a împlinit când veacul Se-ncepea pentru dânsul \"-și-o știe toată lumea-\" \"Și lumea nu va ști...\" Că-nchei chiar eu idila Și
Litoral
Aceiași colorați slinoși Și-un mal cu pudice contururi, Mereu superficiali curiosi Și-aceleași umbre le văd pururi.
Pentru cine?
Aceleași străzi pustii, Aceleași destinații Goale... Ca-n clipele de vară Secate la amiază, În aceleași locuri -poate- Eu mor și tu învii Caci viața este-amară Și tu știi...
Sarutul
Satană, dulce armă, din negură de viermi, Prin turuit de clopot, spre moarte tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se descompun castanii, de moarte și de vânt; Formez cu morții
Ploua tarziu
Plouă straniu, Plouă vertical, O ploaie nedorită Ca-n fiecare an. Plouă straniu, Plouă vertical. E sfârșitul lui noiembrie, Sau decembrie a sosit? Plouă marșuri funerare În anotimpul
Meditatie
Lafel ca gândul Trec și deceniile... Iar timpul, pământul, Ne-nghit toate geniile. Păsări negre Pe maluri fictive, Decorul e gri În gânduri captive.
