Poezie
Fără nume
1 min lectură·
Mediu
În taverna răgușită, doldora de oameni cruzi,
Stând la masa deznădejdii, eu păream un desfânat:
*
Mi-am văzut copilăria care nu m-a salutat,
Am trăit vitalitatea vocilor demult apuse,
Noul viciu apocaliptic de dezgust m-a îmbătat,
Vorbele mărețe -astăzi- valorează mult, nespuse.
Mi-am văzut copilăria care nu m-a salutat.
Tot vitraliu-mi pare-acum mult mai trist și efemer,
Te-ai lovit de nemurire și eu nu te-am ajutat,
Dar când timpul nu-i al nostru, o privire, atâta-ți cer.
Mi-am văzut copilăria care nu m-a salutat;
Mi-am văzut adolescența - apogeul fericirii,
După colț, în dezonoare, cănd drumul s-a-ntunecat
Secunda de bucurie e impasul amăgirii.
*
În taverna răgușită, doldora de oameni cruzi,
Mi-am văzut copilăria care nu m-a salutat.
Decembrie 2004
043459
0
