Poezie
Oglinda
1 min lectură·
Mediu
Mereu prin geamuri de argint
Tot văd trăirile murind
Și un viciu ce mă ghidează
Ușor, treptat... spre infinit.
Un Clovn mă mângâie pe cap -
Astăzi sunt un saltimbac
Ce își poartă rugăciunea
De pe vârful unui lac.
Cerul nu mai este-albastru,
Gerul este tot mai aspru,
Omenirea din prejururi
Pregătește un dezastru.
Mai 2004
003284
0