Poezie

Partitura pacartului

1 min lectură·31 ianuarie 2007

Mediu

Pe o apă străvezie, lină ca un somn de-amiază

Am văzut plutind la vale o chitară cu trei strune

Ce ducea cu ea amarul cântecelor fără nume -

Al poetului ce-așterne slova lui cea mai aleasă,

Rătăcind în neștire toate strofele din lume.

Îmbătată de virtutea de beții ce le-a trăit,

Ea plutea curgând alene cu-o fisură-n griful strâmb,

Neștiind ce să atingă -malul drept sau malul stâng-

Cum a oscilat virtuosul cântând ca un parvenit

Pentru oamenii sălbatici ce în jurul lui se strâng.

Și ducea cu ea povara de gândiri nedeslușite

Și s-a-ntors plutind cam șuie, nesimetric și pervers;

Griful s-andreptat spre est, așeptând un semn ceresc,

Dar păcatele trecute astăzi parcă-s infinite

Iar când noaptea se așterne, totul pare a fi grotesc.

Apa parcă se grăbește câtre miezul nopții, care

Mai adânc și melancolic, a trezit idei trecute

Când întunecimea-i luase gândurile de la munte -

Dar chitara nu se vede! Ori s-a îngropat în mare,

Ori poverile de ieri au gândit să o scufunde?

001.435

Andone Gabriel. “Partitura pacartului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andone-gabriel/poezie/228909/partitura-pacartului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.