Poezie

Ipoteza noastra I

1 min lectură·2 martie 2007

Mediu

Pe crestele înalte, pe drumuri către bine,

Se-ntinde o cetate pe care eu - stăpân,

Am ridicato-n versuri și strofe pentru tine,

Ce astăzi mă îndeamna aievea să rămân.

Pe treapta cea din urmă a scării interioare

E apogeul sacru, ce înca nu-i atins;

Acela e al nostru și-al vieții viitoare -

Un gând de bunătate și-un drum spre Paradis.

Eu azi mă-nchin la tine în templul luminat

De vise și prăpăstii; de lanțuri și aripi;

Cetatea e pustie, cu templul îngropat,

În care eu te laud iar tu m-alini și țipi.

Răstoarnă-ți indolența în arșița barbară

Și leapădă tăcerea ce-mi sapă grote-n scalp;

Fii cuceritoare cum ai fost prima oara,

Domină-mi gândirea și-ți jur că nu mai scap.

Azi trăim etapa ce-n somn inaugurează

Cetatea înălțată prin vise, de noi doi -

Precum vitalitatea poeților ce-așează

Cuvinte mari în versuri și versuri vii pe foi.

001.421

Andone Gabriel. “Ipoteza noastra I.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andone-gabriel/poezie/234625/ipoteza-noastra-i

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.