Texte în proză

Pe aleea prăfuită, pașii putreziți de bocanc pășeau ritmic imprimând trupului deformat un mers constant. Era înainte de apus când cerul nu se hotăra între roșcat și oranj. Deasupra tibiilor, ieșind

AGAndone Gabriel

0

0

-Eu nu aș considera asta decât o dovadă de lașitate. O prostie și un gest lipsit de logică. -Aici nu sunt de acord cu tine. Eu aș considera asta o dovadă de curaj. Adică nu mulți sunt cei care pot

AGAndone Gabriel

0

2

Albert era un tânăr student pasionat de literatură ca dealtfel toți tinerii din generația lui. Diverse cărți îi trecuseră prin vitrină, unele mai slabe, altele mai bune. Colegii săi considerau unele

AGAndone Gabriel

0

0

Este ora 4 dimineața. Mă descalț ușor și mă îndrept spre camera mea. Sper să ajung până acolo. Holul pare destul de lung și al naibii de îngust. În realitate nu e chiar așa, însă acum simt cum

AGAndone Gabriel

0

2

Eram de cinci săptămâni pe mare. Timp nu suficient pentru a-mi dovedi că acesta era într-adevăr țelul meu în viață. Îmi plăcea. Îmi plăcea chiar foarte mult viața pe mare, însă evitam să trag

AGAndone Gabriel

0

0

-Cine a fost Alexandru Ioan Cuza și ce a înfăptuit el? -Păi... să vă povestesc: Într-un oraș de provincie erau trei unități de pompieri (căci după cum bine-știți, pe vremea aceea și unitățile de

AGAndone Gabriel

0

2

La marginea metropolei, într-un cartier de case, cu străzi prost asfaltate și oameni care au uitat demult că spiritul te îndeamnă la evoluție, se-mbină clasele sociale într-un pervers contrast,

AGAndone Gabriel

0

2

Eram doar eu prin pustietatea străzilor Constanței în jurul orei două după-amiaza. Un vânt ușor, deloc nepotrivit pentru sfârșitul primei saptămânu a lunii aprilie, îmi încerca părul. Soarele lumina

AGAndone Gabriel

0

3

I Hm! Frunzele tale crude îmi cad pe patul veșnic; de-un straniu cenușiu. Negura oarbă se închină cu praful formând un succesibil mit obraznic. De acolo îmi apare chipul tău bizar pe care îl

AGAndone Gabriel

0

1

I În stinsa tavernă a haitelor de robi, sunt pentru a nu știu câta oară unul dintre veselii răgușiți ce stau \"La taclale\" îmbătați de fumul țigaretelor vâscoase și amețiți de tăria propice

AGAndone Gabriel

0

0