Poezie

Alb

1 min lectură·13 februarie 2007

Mediu

Închite-ți ochii, prințesă neageă,

Îți voi săruta crucea din abanos;

Oprește-ți inima,

Prințesă neagra,

Căci n-ai nimic de perdut,

Decât o viață neagră

Plină de-un negru dureros.

Mă iubești...

Dar negrul tău nu-i ca al meu,

Tu mori acum,

Eu mor mereu,

Cu negrul sufletului tău.

Timpul cât nu vom fi-mpreună

Începe azi...

Se termină când voi avea negru-ntre ochi,

Când... voi înceta suferința dură

Trăită pe tărâmul Lui Dumnezeu,

Dar condus de diavol...

Idei ce le ții ca amulete,

Cu gândul că în lipsa

Altor dovezi certe

Stă negrul dintre noi

Și lumea care-i trează

Și vede ce nu-i bine:

Că tot negrul meu

Acum... este la tine.

Ne suntem destinați unul altuia

Pe vecie,

Iar drumurile iadului ne vor călăuzi;

Vom începe-o viață-n moartea vie,

Care - și ea - se va înegri.

001.310

Andone Gabriel. “Alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andone-gabriel/poezie/231706/alb

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.