Anca-Iulia Beidac

cele doua randuri de liniute sunt niste egal-uri prelungite. imi pare rau daca nu s-a vazut asa.
si imi pare bine ca te mai gasesc prin pagina mea si ca-ti mai si place ceva... :)
multam de vizita!

in general, cu sau fara stropitoare, raman la dimensiunile lor, tocmai fiindca sunt pitici, nu conteaza c-or fi de gradina sau ba. toata lumea stie lucrul asta, inclusiv alba-ca-zapada!
asadar, schimba cadoul de aniversare. :)
ce mi-a placut la textul asta este felul in care te face sa simti o stare de pesimism dusa la un extrem, un fel de disperare rau-mascata... de inteles, de altfel, daca nu se mai pot savura bomboane de ciocolata atat de datatoare de happiness.
pana la urma, are un fel de vino-ncoa\' poezia asta a ta, vasile, si nu te lasa sa treci pe langa fara sa zici despre.
si-mi place si simetria ei, fiindca atat de bine se potriveste inceputul cu bomboane cu finalul cu pitici de gradina...

raul, incep cu psul tau, adica tocmai ti-am \'soptit\' ce inseamna titlul. ma bucur ca mai ajunge vreun mesaj asa, din cand in cand, si imi pare bine sa aflu ca tu esti printre cei ce l-au receptionat. :)
florinel, cred ca fiecare este atins de partea/partile in care se regaseste, nu-i asa? cred ca nu poate concura nimic cu plutirea, indiferent care-i punctul terminus. multumesc pentru citire si semn.

alex, singurul lucru care e sigur este ca totul se re/construieste, inclusiv dragostea care nu dureaza trei ani.
am ajuns cam tarziu la concluzia asta care a si simtit nevoia sa se aseze intr-un text alb si moale si cald...
ma bucur, ca de obicei, cand gasesti decupaje pe-aici prin pagina.
multam de vizita! :)

e bine ca te-ai oprit iar in pagina mea. zambesc de fiecare data cand iti citesc comentariile. ai asa un stil de a puncta fix unde e miezul, nu stiu cum faci... :)
si da, e impacare, despre asta e vorba.
multam de trecere si comment.

pai sa mai vii, atunci, daca te-ai gadilat un pic in palma. :)
doar stii ca ma bucur de fiecare data cand treci...

text. mi-a placut personala asta a ta, laurentiu. la prima lectura, in diagonala, am citit ca balenele jucau golf, si nu in golf, si mi s-a parut tare funny imaginea asta. si frumusetea care te vindeca de poezie, asta da expresie! :)
placut!
p.s. nu ai cumva un i in plus in titlu? eu stiam de puerto vallarta...

ceea ce nu mi s-a mai intamplat de ceva vreme in timp ce citesc texte de p-acilea.
e dragut textul tau, si reconfortant, in acelasi timp.
o sa existe si o continuare cu cele 51 kg/ eventual drastic reduse dupa dieta?
singura chestie mai putin credibila (asta e un punct de vedere feminin) este ca o greutate de 51 kg poa\' sa declanseze asa de multe drame...

recunosc c-am intrat din pura curiozitate, ma intrebam oare cum de mai scrie cineva despre bruma, o chestie atat de rece si neplacuta, acum, azi, cand peste toti si toate vine primavara.
si am gasit o poezie foarte frumoasa.
retin in special imaginile cu ipocrita nefericire (m-a socat putin, e drept, credeam ca doar fericile se mimeaza) si masuratul in frunze de calendar si cadavre.
aaa, si vorbitul in indonezia.
mi-a facut placere sa te citesc!

mi-a placut si mie foarte tare poezia ta.
in special strofaa doua mi se pare extrem de reusita, la fel si ultimele doua versuri.
faine destarmuriri!
te citesc cu mare placere de fiecare data.

adica un final de poezie tare dragalas si mai optimist, in ton cu titlul poeziei. (stii ca te duce cu gandul la scarlet, nu?! titlul, adica; da\' nu-i bai, chiar dimpotriva).
retin imaginile cu descatusarea din haina ca dintr-o camasa de forta, doar pentru a intra in altele. si sfarsitul de zi - rucsac cu pietre, uneori prea plin pentru a te mai cuprinde si pe tine. faina comparatie!
mi-a placut poezia ta, katy! :)

faina poezie, paul.
mi-a placut tare soarele rasarit din esofag, si care te incalzeste pe la urechiuse, si vocea aia ca o apa mov. aaa, si ingerii retrasi in capela pentru a nu tulbura dragostea.
nu ma incanta, in schimb, penultima strofa, cred ca e in plus in poezia asta, asa simt eu.
ultima, cu vibratia ascutita a ramurilor si innegirea lor intrebatoare incheie frumos textul. dau din umeri si eu, odata cu tine.
sa vina primavara, da!
mi-a facut placere sa te citesc, din nou, paul! :)

pana si fluturii au fluturi in stomac- certitudinea asta mi-a inseninat (si mai tare) dupa amiaza.
imi place poezia asta a ta, nu puteam sa ratez un text cu fluturi. mai ales ai tai! :)
mi-a placut tot, dar, in mod special, am retinut (in afara de fluturii din stomacul fluturilor, cum ziceam...), scaunele in forma de cer crapat, cosmarul bunicului cu tot cu pipa lui sfartecata, si costica, bineinteles... lebada = fluture cu gatul mai lung, am zambit si eu lung (inca mai zambesc, de fapt, cand scriu asra), mi-a parut o constructie superfaina si haioasa, in acelasi timp. si acel asezat in bold mi-a placut.
in afara de o primavara frumoasa, iti doresc cat mai multi fluturi, ionut, ca vad ca stiu sa impresioneze frumos muzele... :)

partile alea, despre care spui tu ca ti-au placut cel mai mult, erau miezul, ca sa zic asa. de la ele pornisem si ele erau si preferatele mele. :)
trecerea ta ma bucura, de fiecare data, la fel si semnele pe care le lasi.
multumesc!

vroiam doar sa iti spun ca te citesc in continuare si sper sa ai puterea sa duci cartea irinei pana la sfarsit.
e deosebit ce scrii tu aici, nu doar pentru ca ai taria sa recompui, prin scris, acele momente cumplite, ci si prin faptul ca reusesti sa creezi o proza excelenta din retrairea acelor amintiri.
te citesc cu mare drag, sa stii!

eu am inceput cu sfarsitul, adica 19-le, finalul, dupa care n-am putut sa nu trec la anteriorul.
e foarte adevarat ce scrii aici, veridicitatea este data chiar de absurdul unor situatii pe care le creionezi aici.
ceva in genul spunerii aleia precum ca de multe ori adevarul pare cea mai nereusita minciuna.
am citit cu mare placere aceste 2 (19 si 18, cum ziceam) bucati de proza, eu te stiam poeta, mai degraba (sa stii ca el zorabul tau il tin minte si acum :) ), dar vad ca scrii si proza extrem de bine.
o sa citesc si toate celelalte scrisori, pentru ca mi-ai starnit curiozitatea. si pentru ca aceste 2 texte mi s-au parut mai mult decat bune.
mai viu, desigur! :)

punctul de vedere al lui george era favorabil, nu ne, nu te supara, otilia, ca n-ai motive.
am citit si eu poezia asta, si sa stii ca exact aceleasi impresii mi-a lasat.
adica: ultimele 3 versuri sunt o poezie in sine, sincer, si inceputul e slab.
acolo, la partea cu giulgiul, asa am citit si eu, ca sufletul picura ca giulgiul, si, in afara de eronata citire din cauza de lipsa de virgule (idee la care subscriu intru totul, sa nu cumva sa intelegi altfel), mi s-a parut nefericita constructia acestor versuri. mi-au mai parut artificiale si prea pretentioase partile cu coroana de spini si mimatul mortii, care, intr-adevar, nu e posibil, si, oricum, nu prea da bine acolo in textul tau.
in concluzie, raman cu cele 3 versuri ultrareusita si, in plus, cu acel taras-grapis cameleonic prin mocirla.
te citesc constant, ma gandesc ca stii asta... :)
p.s. si lasa-le-n pisici de stele, ca daca scrii cum scrii uneori, ce nevoie ai de external validation? nu-ti e suficient sa-ti citesti poezia si sa-ti placa?!

mi-a placut poezia asta, ioane!
am citit-o si rascitit-o, drept sa-ti spun, de vreo 4 ori inainte sa scriu comentariul asta.
ce cred despre acest text: este o poezie care emotioneaza, in primul rand pentru ca este despre patriotism, intr-o perioada in care putini mai cuteaza sa deschida gura macar pentru a rosti cuvantul asta, darmite sa scrie despre el; in al doilea rand, pentru ca reuseste sa abordeze o tema foarte riscanta, pentru vremurile in care traim, adica patria si dragostea pentru, fara a cadea in patetic sau penibil ultranationalism; si in al treilea rand pentru ca imaginile zamisilite de poet sunt foarte sugestive, frumoase si originale. mi-a placut in mod deosebit noaptea ademenita cu o grenada si dezmierdata ca intaia femeie si ultima strofa cu patria eliberata prin privire.
super poezie!
mai viu, desigur... :)

eu scrisesem sorry tocmai fiindca am \'deraiat\' putin in demisolul textului tau si am zis despre altceva, nu despre poezia ta. tocmai asta am spus, ca mi-a scapat ceva ce nu isi avea locul acolo... nu cautam de niciun fel sa fac vreo referire, pur si simplu it slipped... si de aia am zis sorry...
ca despre poezia asta am zis si ce mi-a placut si ce nu mi-a placut si ar fi caraghios sa cred ca un individ, indiferent cine, inclusiv eu, poa\' sa emita judecati de valoare cu pretentii de axiome cand vine vorba despre poezie, in general, si despre asta, in special.
prin urmare, ba da, cred ca ai primit si alte pareri, si opuse celei exprimate de mine, si poate de alta culoare, nu e nicio mirare aici.
doar ca, strict cu privire la acest text, nu cred ca-i profita infuzia de elemente din viata ta profesionala cotidiana. asta e parerea mea.
si despre alte subiecte de genul respect fata de alti useri, cred ca mai bine discutam in alta parte, nu in aceasta pagina, ca n-are nicio treaba cu prefectura.

era un feedback despre text comentariul meu. si o parere relativ la ce scrii, pentru ca, intamplator, mie imi place ce scrii, doar ca unele texte nu reusesc sa ridice capul din lumea ta prea aglomerata de la job. atata tot.
daca am deranjat cu asta, imi cer scuze si nu mai revin cu alte comentarii.
si cu grupul statuar de la capalna, nu ceream nicio parere, doar imi scapase o observatie din elanul unui abia bagat la off comment. n-avea legatura cu textul tau, sorry.