desțărmuriri

Ai scris aici un text deosebit de sensibil, Mircea. Nu mai eram obișnuit cu texte așa scurte în pagina ta. E și ceva din Valery aici, mai ales în primele două strofe, însă acest lucru nu exclude originalitatea viziunii tale.
N-aș scoate nimic de aici, dar nici nu aș adăuga.
Îmi voi permite, însă, un joc secund (o pașadină):

ambalaj al mirării
picură-n trupul lui i
punctul fugit de pe dunga albastră


rănile tomisului
s-au atins de marea amiază


albastră e starea de grație a cerului halucinînd desțărmuriri

\"albastră e starea de grație a cerului halucinînd desțărmuriri
rănile tomisului
s-au atins de marea amiază

harta Tympului
o integrală cu primitiva
din pielea anilor\"

bine marcată scara ta
e-n joc second cu
zăpada mieilor de dimineață
ninsă pe ochiul peștelui

în acoladă zic
pașadia, pașadia
pas desculț prin Infinit
cînd ziceam de dunga zării
că-i născută-n nesfîrșit
nu credeam că vine ziua
să văd harta Tympului
o integrală cu primitiva
din pielea anilor

mi-a placut si mie foarte tare poezia ta.
in special strofaa doua mi se pare extrem de reusita, la fel si ultimele doua versuri.
faine destarmuriri!
te citesc cu mare placere de fiecare data.

bila albastra
facuta din fragmente de Infinit
se rostogolestre
“în limbajul tau colorat”
si se opreste in
punctul fugit de pe dunga albastră

pentru ca acum si atunci
fac nod in piata sfantul gheorghe
din timisoara
unde-mi tin casa cu ferestre rosii
de pe plaja cu suflet
intercalez propria-ti zicere

“cuvântul sosit amuză poate veni de la
o muză”

imi place cand treci de suprafetele aparentelor
si descoperi ca-n abstractul acela
respira ceva