lăsați-mi fluturii să zboare

fără cusur
imagini puternice, ai reușit de această dată un poem aerisit având multe simboluri și imagini deosebite
,,talpa timpului nu calcă peste noi niciodată suntem ascunși
sub zâmbetul unei pietre sculptate în formă de illo tempore
și nu ne întrebați cum ajungem să zburăm dar un lucru
știu sigur/ până și fluturii au fluturi în stomac
asta o știu de la costică a schimbat trei perechi de aripi
până a ajuns să se înece în herăstrău
cu o lebădă ½am zis că-i fluture cu gâtul lung½ și râde
înfundat cu o singură aripă ciuntă...\'\'
o strofă remarcabilă

muza fie cu tine :)
ave
C&M

mulțumesc mult claudia. din nou vorbele tale îmi lumineaza putin calea.

pana si fluturii au fluturi in stomac- certitudinea asta mi-a inseninat (si mai tare) dupa amiaza.
imi place poezia asta a ta, nu puteam sa ratez un text cu fluturi. mai ales ai tai! :)
mi-a placut tot, dar, in mod special, am retinut (in afara de fluturii din stomacul fluturilor, cum ziceam...), scaunele in forma de cer crapat, cosmarul bunicului cu tot cu pipa lui sfartecata, si costica, bineinteles... lebada = fluture cu gatul mai lung, am zambit si eu lung (inca mai zambesc, de fapt, cand scriu asra), mi-a parut o constructie superfaina si haioasa, in acelasi timp. si acel asezat in bold mi-a placut.
in afara de o primavara frumoasa, iti doresc cat mai multi fluturi, ionut, ca vad ca stiu sa impresioneze frumos muzele... :)

mulțumesc de trecere si comentariul lăsat.
mă bucur că ți-a plăcut pentru că asta îmi doresc cel mai mult să fiu citit și cititorului să îi și placă ce citește.
o zi bună!

acolo mi se părea și mie ca iese din registru dar asteptam o semnalare, multumesc de semn.