Poezie
i.p.
1 min lectură·
Mediu
sunt eu,
ploaia.
ți-am spălat prima necuviință, ți-am hrănit natura.
nu mai alerga prin alte pământuri
uită-te aici
mă ții blocat într-un sfert de anotimp
ca pe o bucată de chip
într-un ciob de oglindă
de la o simplă tăietură începe diluarea
primăvara îmi aduce mugurii tu lasă-i
să treacă mai departe
lasă nebunul să înflorească
mai are puțin și devine rodul
celui mai greșit dintre pământeni
023474
0
îmi place fiindca autorul foloseste cuvintele pentru o punere în scena neînzorzonata,vizând esentialul unei secvente de viata
se exprima original:"ti-am spalat necuviinta","mă ții blocat într-un sfert de anotimp/ca pe o bucată de chip/într-un ciob de oglindă"etc...cultiva misterul ,un ermetism voalat pentru un final energic
poate în viitor,va trebui sa iasa dintr-un spatiu prea intimist ,timid,care ar merita sa câstige în amploare,autorul având mult talent