dintr-o bucată
asta e din cele cu multă carne am fost la Kaufland am luat tocată că fără multă nu mai este artă doamnă vreau și eu poezie dacă puteți să îmi feliați vreo trei mie așa îmi place să le fac
PIPetraru Ionut15F
sunt într-un tub de metal cu locul la geam prins în siguranță sub centură sunt aproape de motor mestecăm în liniște norii congelați sunt un tub de carne cu buzele uscate turnați-mi
PIPetraru Ionutscoateți o foaie de hârtie
mereu iarnă în banca noastră stăm la o palmă unul de altul într-o liniște de extemporal din alte bănci priviri atente de profesori doar ceilalți au răspunsul nu ne privim nu
PIPetraru IonutDaniel
de la tata am învățat să citesc și să fac integrame îi plăcea să-și ocupe mintea să măsoare cu ruleta să pună cumpăna el a făcut cu mâinile lui mici și nemuncite patul în care dormeam cu
PIPetraru Ionutașa simt
câteodată îmi place să fiu singur mă face fericit ca atunci când ești mic și abia aștepți să ieși la joacă cu ceilalți copii îți bate inima tare și zâmbești fără motiv așa simt îmi vine
PIPetraru Ionutvedere cu mama din drum
ce noapte potrivită să ne gândim la mama la butuci de vie uscați și saci de rafie la tata chitit lângă sobă pe fotoliul din catifea vișinie cu ceva carte în mână și mama afară în frig cu mucii
PIPetraru Ionutn-ai timp
n-ai timp înțelegi, n-ai timp când ești ocupat nu mai ești intră altcineva în tine și-ți dictează bă, tu trebuie să faci bani tu ești responsabil de alții tu trebuie să ții în tine tu nu
PIPetraru Ionutvreau să
hai, vino draga mea dar să nu mă hrănești din cuvinte, să nu-mi cauți buzele acolo unde le vezi. să nu mă săruți. mai degrabă, să-mi vorbești despre liniști. vreau să le aud. vreau să-ți
PIPetraru Ionutmi-am uitat lupta în voi
nu mai știu ce îmi doresc nu îmi mai hrănesc sufletul cu emoții toți care m-au iubit încă mă mai iubesc dar eu eu îi privesc apatic cu mintea îi împing departe sunt singur vreau să fiu
PIPetraru Ionutcăutare
există lucruri care nu îți pot repara sufletul oricât ai încerca să le aduni să le vezi potrivite unei absențe te vor ține străin de tine exact ca un ceas care și-a negat timpul cu limbile
PIPetraru Ionutdualitate
mi-ai zis la minus câteva grade femeile deschid bărbații și se aruncă înăuntru atunci vin grămadă peste noi primăverile mi-ai zis imaginează-ți visele mergând lângă tine dezgolite ... doi
PIPetraru Ionuti.p.
sunt eu, ploaia. ți-am spălat prima necuviință, ți-am hrănit natura. nu mai alerga prin alte pământuri uită-te aici mă ții blocat într-un sfert de anotimp ca pe o bucată de chip într-un
PIPetraru Ionutpeisaj dintr-o noapte
n-am mai iubit diminețile de mult de când se codeau în fața noastra cele mai mari întunericuri iar eu scormoneam precaut cu un băț fricile copilăriei venea bunica în fugă pe cărare cu două
PIPetraru Ionutfapt de seară
roșeața tutunului aprins ne desparte știu că mă aștepți goală culegi fără drept sentimentele cearșafurilor pline de pământ te gândești la iubire între noi navighează sărat două mii de
PIPetraru Ionutde câte ori nu te pot, te scriu
vine primăvara ne găsește sub un om de zăpadă noi suntem ce a mai rămas din anul trecut ne târâim după aripi pînă la capăt țigara mi se stinge de buze toată dimineața lui martie nu te mai
PIPetraru Ionutuneia
singura voință îmi e tristețea cu zâmbetul ei amar și pierdut adună dureri le lasă-n tăcere în ultimul fir de pleoapă căzut peste tine păcatul îmi este când vin peste noapte cu frig sau
PIPetraru Ionutchinului meu
n-am știut să te scriu vreodată de multe ori mă zbăteam între două lumi între fălcile unei fiare nedezvățată de sân fugeam mișelește dintr-o tristețe în altă îmi săpam groapa în fiecare
PIPetraru Ionutazi, amintire
ieri m-am trezit cu un copac pe spate tremuram de frică și frica i-a hrănit rădăcinile până au devenit una cu mine impărțeam același puls din aceiași oameni adunam priviri și inimi
PIPetraru Ionutportret social
suntem o mare de orbi legați cu mâinile la spate dăm unii în alții fără să știm suntem un trib de sălbatici otrăvim toată frumusețea cu rânjetul nebuniei pe chipuri ne ștergem trupurile de
PIPetraru Ionutaprinderea răscolirii păcătoase
umblam printre cuvintele unui mut când la o cotitură mi-au crăpat buzele tăcerea s-a aprins răzbunătoare în jumătăți și-a țipat iubește
PIPetraru Ionutindecis, femeie
lucid. nu e de oricine îndoiala nu-mi spune sunt eșecul matematic port evidentul sub cuvânt trecutul mă trece albastru prin viață amintiri. băiatul câștigat în toate nu gândea
PIPetraru Ionutmaturizarea
în mine au locuit mulți oameni mărimi peste mărimi pe conștiință mi-au rămas inegal pantofii ideilor pantofii femeilor pantofii fără șnur amintirea bunicului din ranița unui război mondial am
PIPetraru Ionutepic
de la un balcon încălecat de generații pe ducă arunci viitorul tocat mărunt, ars, stins, pentru că știi să mergi înapoi de două ori mai bine ca ´racul. toate asta îmi amintesc de cum eram
PIPetraru Ionuteu
într-o zi doua ființe la fel de diferite s-au întâlnit și uite unde s-a ajuns la începutul unei zile în care ceasul îmi numără minutele de dragoste acoperite sub un cearșaf de culoarea
PIPetraru Ionut