Anca-Iulia Beidac

m-am înconjurat de o tăcere rotundă în care am presărat munți de-așteptare i-ro-si-re nu pot să iubesc în întuneric deși am ochii larg închiși Lumina izvorăște dinlăuntru dă-mi voie să-ți

afară plouă încet printre dinții rânjiți ai soarelui o după masă perfectă toate florile din grădină îmi surâd ne salutăm e ceamaifrumoasăzideprimăvară ============================= am pus

pentru mami dragostea mea pentru tati prințesacubobuldemazăre pentru țâcă țâcă pentru toți (except sch but he’s not living in this poem) prietenii mei ancuța pentru tine nu știu spune-mi tu

singurătatea cu toți oamenii viermuind împrejur nopțile în care aștepți luna să ți se prăbușească în moalele capului să ți se-nfigă în creier să șteargă tot mai ales chipul privirea care rulează

liniștea

poate din cauză c-am crezut definițiile primite mai demult în creier/ totul pleacă de-aici/ s-a format o mulțime de idei care încearcă să se intersecteze cu mulțimea de gânduri despre cu mulțimea

cuvinte pe care le găsești zăcând înghețate te miri primăvara dezgheață tot credeai ei nu e chiar așa cuvinte care te-au jupuit de piele ți-au smuls inima te-ai lăsat acoperită de pietre cuvinte

lumea se întoarce pe dos n-a fost nicicând prea pe față ia inima asta dă-o la câini când nu va mai rămâne nimic din ea o să respir din nou am un munte de pietre mi-am făcut golgotă din

vroiam să scriu niște animale au împușcat-o pe mihaela (ciudat nume pentru, indeed) m-am înșelat niște oameni au ucis un tigru înainte s-aduc eu soarele și după ce a aflat și (desigur știa ele

și dacă ți-aș spune ultima noapte acum mâine ultima zi cu cine petreci e toamnă culori se transformă cuvintele pierd vechi dependențe te-ajung și dacă și-aș spune între mâine și rest doar

warning acest text nu este o poezie se recomandă îngurgitarea în cantități reduse se mestecă îndelung înghițituri mici după recomand o siestă prelungită sau chiar un somn bun dacă nu crezi în

în timpul ăsta cândva am împlinit omiecincisute de ani între coastele mele un gol mic atunci acum un canion cât china dimineața după cafeaua cu lapte îmi pun fața-cea-zâmbitoare-și-veselă

care vindecă tremurul mâinilor când zăresc doar departe ceva ce aduce cu ridicarea sprâncenii și toți delfinii de pe bega (deși în secret cred ca avem unul personal) am inspirat aerul din

sub mormanul de amintiri calcinate or mult prea vii sub hainele trendy sau doar între mine și mine groapa marianelor “dacă iubești cu adevărat poți învăța fluturii din stomac să zboare în

un titlu nou pentru o singurătate ca o condamnare la moarte sau orice altceva când știi momentul a trecut în față doar un număr de zile un husky un ochi maro altul albastru și jimmy zidul pe

aricii pot să-și dezvelească burțile și mai pot să te lase să-i atingi pentru o vreme chiar mai mult uneori cred că n-au nevoie de țepi se dezbracă de ei te primesc înăuntru tu ai

uneori aripile îți sunt date doar ca să-nveți că zborul nu e pentru oricine...

sunt o mimoză ascunsă-ntr-o broască țestoasă mă-ntreb (ascult fără-ncetare fără oprire insațiabil - "mi-e silă" se-nvârte prin creier nonstop) dacă nu poți învăța un câine bătrân trucuri noi

păianjenul casei a migrat din dormitor se plimbă pe pereții bucătăriei ne-am salutat știe că-mi aduce noroc e–n siguranță poveștile cu păienjeni cu cruce urcați noaptea în pat s-au dus o dată cu