Poezie
lucruri pe care le pierzi
2 min lectură·
Mediu
plăcerea de a mânca bomboane
e: dulce/viucolorată/voluptoasă/inocentă. așadar: irezistibil dulce. dar dură. afli după ce muști. simți cum dinții pătrund în creier. mai puțin acela pe care îl plimbi cu limba neacceptând ideea. ți s-a spus că îți va crește altul. și nu te-au mințit. altul. cel rupt îți este la fel de util ca un șervețel după folosire. veți spune că exagerez. posibil. totuși înainte de a trage o concluzie întrebați un stomatolog ce diferență este între dantura sa și dantura altora. sau între os și porțelan.
lejeritatea de a improviza un pantofar
treptat începi să detești frigiderul. de câte ori îl deschizi ți se face frig. ai tot mai puțin spațiu. aerul este mereu insuficient. îți trece prin cap că ai putea ține în el pantofii. la nevoie chiar ai putea dormi. ai avea somnul unui criogenat. oricum ceea ce visezi nu este mai prețios decât plodul din cele zece ouă aliniate pe ușă. sau decât praful din plicurile de supă instant. dacă ai fi urs furnicile dinăuntru te-ar face fericit. un mușuroi întreg pe cana cu bomboane.
indiferența de a primi facturi
pe unde treci stingi lumini. strângi robinete. calculezi porții. în general economisești. mimezi opulența cu ajutorul obiectelor ce te nefericesc. numai în acest întuneric pe care crezi că nu-l plătești îți poți linge rănile. te poți minți că ți-ai mințit prietenii. că nu mai semeni cu ai tăi. că interminabilele beții ți-au spălat pământul din sânge. deși în loc să-ți mulțumești nevasta desenezi răzoare. potrivești lăstari. juisezi la gândul posibilelor recolte. te-ai vândut fermentării și propriului intestin.
gândul că nu suporți diluarea
nu recunoști dar ai viața unui tarabagiu căruia îi lipsește sinceritatea de a închiria o masă-n piață. profesia e pur și simplu paravan. deopotrivă reclamă. titulatura o formă de anchiloză a limbii. ca atunci când îi spui unui necunoscut Domnule deși mai degrabă l-ai apela cu Nene. dar nu ești suficient de treaz încât să-i spui adevărul în față. poate pentru că ți se face milă de satisfacția afișată necontrolat la primirea unui fals respect. a unei demnități mimate. nesimțirea de a te visa demnitar.
pentru că
de ziua ta
îți voi lăsa în zori în fața ușii o stropitoare
să te convingi că piticii de grădină nu cresc
054.080
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 376
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “lucruri pe care le pierzi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13977956/lucruri-pe-care-le-pierziComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ABin general, cu sau fara stropitoare, raman la dimensiunile lor, tocmai fiindca sunt pitici, nu conteaza c-or fi de gradina sau ba. toata lumea stie lucrul asta, inclusiv alba-ca-zapada!
asadar, schimba cadoul de aniversare. :)
ce mi-a placut la textul asta este felul in care te face sa simti o stare de pesimism dusa la un extrem, un fel de disperare rau-mascata... de inteles, de altfel, daca nu se mai pot savura bomboane de ciocolata atat de datatoare de happiness.
pana la urma, are un fel de vino-ncoa\' poezia asta a ta, vasile, si nu te lasa sa treci pe langa fara sa zici despre.
si-mi place si simetria ei, fiindca atat de bine se potriveste inceputul cu bomboane cu finalul cu pitici de gradina...
asadar, schimba cadoul de aniversare. :)
ce mi-a placut la textul asta este felul in care te face sa simti o stare de pesimism dusa la un extrem, un fel de disperare rau-mascata... de inteles, de altfel, daca nu se mai pot savura bomboane de ciocolata atat de datatoare de happiness.
pana la urma, are un fel de vino-ncoa\' poezia asta a ta, vasile, si nu te lasa sa treci pe langa fara sa zici despre.
si-mi place si simetria ei, fiindca atat de bine se potriveste inceputul cu bomboane cu finalul cu pitici de gradina...
0
VMAlex: apropo de sinceritate, nici nu cred că puteam scrie altfel acest text; pentru că, în timp ce acuză, se autoînvinovățește în egală măsură; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Anca: mă bucur să văd că textul a reușit să-ți înfrângă resentimentul (dacă nu mă înșel, n-ai mai lăsat nici un semn pe aici de la contrele acelea comentatoricești la textul lui Marian Vasile cu și despre \"iepure\"); părerea mea despre comentarii este că au același destin cu al bomboanelor; unii le preferă datorită ambalajului; alții datorită zahărului; când înțelegem că \"datorită\" este de fapt \"din cauza\", este prea târziu; unde mai pui că, în ciuda aparentei inofensivități, o bomboană este extrem de periculoasă - prezintă pericol de înec; în final, dacă nu sunt mâncate de către oameni, sunt mâncate de către furnici; ceea ce mă face să cred că, la rândul său, omul este preferat de către viermi tocmai pentru că îi lipsește zahărul; încă ceva, piticii cresc - dar numai \"în sine\"; gata, scuze pentru divagație, mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
0
BMCu alte cuvinte traim artificial? Mi-a placut textul pentru ca supune atentiei aparent fapte banale dar care din condeiul unui suflet boem dobandesc o alta viata. Imi plac asocierile pe care le faci gen: \"irezistibil dulce. dar dură.\",
\"interminabilele beții ți-au spălat pământul din sânge\" sau \"titulatura o formă de anchiloză a limbii\".
Nu cred ca ne putem dezice in totalitate de aceasta lume oricat de bine i-am observa defectele. O sa ajungem sa o intelegem asa cum face un psiholog cu pacientii sai si vom sfarsi fie prin a o accepta ( si atunci ce rost sa o mai analizezi si sa o critici?!), fie prin a o nega/refuza (si atunci ce sens are sa o mai bagi in seama?).
Eu una mai vreau sa vad texte de astea, asa ca astept cu nerabdare urmatorul.
Salutari. Diana
\"interminabilele beții ți-au spălat pământul din sânge\" sau \"titulatura o formă de anchiloză a limbii\".
Nu cred ca ne putem dezice in totalitate de aceasta lume oricat de bine i-am observa defectele. O sa ajungem sa o intelegem asa cum face un psiholog cu pacientii sai si vom sfarsi fie prin a o accepta ( si atunci ce rost sa o mai analizezi si sa o critici?!), fie prin a o nega/refuza (si atunci ce sens are sa o mai bagi in seama?).
Eu una mai vreau sa vad texte de astea, asa ca astept cu nerabdare urmatorul.
Salutari. Diana
0
VMmulțumesc, Diana, pentru lectură și pentru semnul despre; deși îmi spun mereu că este ultimul text, probabil vor mai fi; chiar dacă \"totul a fost spus\".
0
de ziua ta
îți voi lăsa în zori în fața ușii o stropitoare
să te convingi că piticii de grădină nu cresc” :)
- mie mi-a plăcut textul acesta, tocmai deoarece crește din firesc, din gândurile acelea cărora nu mai trebuie să le dăm nicio formă, să le mai ascundem... și spunem pur și simplu, atunci când gândul fuge la bomboane ori necesitatea unui pantofar - vorbim despre, apoi gândul sare la diluare - și scriem despre... Mie mi-a creat această impresie de natural, de real textul. e tot un fel de a... călători prin viață. de aceea am lăsat și un mic semn...
numai bine,
alex