pregătire pentru viață

Dacă și celelalte versuri s-ar ridica la înălțimea ultimelor trei, ar fi aici un text deosebit. N-ar fi rele nici acele versuri, dacă n-ar fi unele sintagme și forme verbale neinspirate: \"picura sufletul ca giulgiul\" (e și o cacofonie, dar n-ar fi o mare problemă); \"mă durea coroana de spini\" (e vorba de preferința personală, nu înseamnă că nu ar avvea sens; e senzația, aici, a unui deja văzut). Incipitul chiar strică, în opinia mea, totul, fiindcă moartea e cea mai serioasă, doar viața poate fi mimată.

Oricum, rămân cu ultimele trei versuri, în jurul cărora s-ar putea realiza un alt text sau o variantă a acestuia.

pentru acest punct de vedere, chiar dacă nu e tocmai favorabil. ce oi fi vrut să spun?!
acolo: \"ca giulgiul
mă prelungeam\" - cam asta e legătura.
cred că nu am reușit să transmit mare lucru.
dar, oare, am reușit vreodată?!

Ottilia Ardeleanu

Da, acesta e riscul absenței punctuației: de a citi altfel, încât să nu mai găsești sens. Eu aș zice că e un punct de vedere favorabil, altminteri nu m-aș fi oprit aici. În fiecare dintre noi există și vocația constructorului, așa că totul se poate reface, chiar dacă nu mai găsim starea dintâi. Am spus că ultimele trei versuri sunt foarte bune, ele având sens și independent de restul. Așa că am găsit și un micropoemn deosebit, pentru care, de ar fi fost izolat, aș fi acordat și stea. Dar tu ai gândit altfel textul și e bine să asculți de propria inspirație.

George Pașa, pentru felul în care îți expui opinia.
la naiba, stelele nu sunt pentru mine.

mulțumesc pentru revenire. face mai mult de o stea.

Ottilia Ardeleanu

punctul de vedere al lui george era favorabil, nu ne, nu te supara, otilia, ca n-ai motive.
am citit si eu poezia asta, si sa stii ca exact aceleasi impresii mi-a lasat.
adica: ultimele 3 versuri sunt o poezie in sine, sincer, si inceputul e slab.
acolo, la partea cu giulgiul, asa am citit si eu, ca sufletul picura ca giulgiul, si, in afara de eronata citire din cauza de lipsa de virgule (idee la care subscriu intru totul, sa nu cumva sa intelegi altfel), mi s-a parut nefericita constructia acestor versuri. mi-au mai parut artificiale si prea pretentioase partile cu coroana de spini si mimatul mortii, care, intr-adevar, nu e posibil, si, oricum, nu prea da bine acolo in textul tau.
in concluzie, raman cu cele 3 versuri ultrareusita si, in plus, cu acel taras-grapis cameleonic prin mocirla.
te citesc constant, ma gandesc ca stii asta... :)
p.s. si lasa-le-n pisici de stele, ca daca scrii cum scrii uneori, ce nevoie ai de external validation? nu-ti e suficient sa-ti citesti poezia si sa-ti placa?!

îmi pare a fi readusă... dintr-o poveste, în care unul dintre personaje, chiar a trebuit să mimeze moartea pentru a rămâne în viață...!(părere: ceea ce numi se pare potrivit: / \"ca o mitralieră\" = în urma urgiei) Subscriu... celorlalți, citind cu plăcere, sub stele...! Mult succes!

și mai târzie a unui text sugerează că acel text merită oarecare atenție.

Anca, dacă a părut că m-am supărat pe ceva sau, mai ales, pe cineva este doar o impresie. desigur că am luat în vedere și opinia ta. sunt foarte sigură că mă citești constant. mulțumesc frumos.

Angela, nu mai e nevoie de vreo explicație, pentru că, iată... mulțumesc pentru rezonare. steaua luminează acel \"pe brânci\", ceea ce nu se uită ușor.

Miclăuș, îți spun cu mâna pe inimă că nu poate fi poveste, a fost cât se poate de real. mulțumesc pentru prezență.

rămân cu acestea: \"e bine să asculți de propria inspirație\"!

vă mulțumesc din suflet pentru că sunteți aici,

Ottilia Ardeleanu

pe alocuri este vizibila stangacia si ruperea de ritm specifice lipsei de exercitiu poezie este una frumoasa.nu desavarsita dar promitatoare.si cum poezia nu poate sa fie mimata si nici poetul sa se ascunda cameleonic,poezia de mai sus ma face sper ca intr-o zi cuvintele vor veni ca o mitraliera...cu stima

Gabriel, întâmplarea și numai ea a făcut să dau peste comentariul tău abia acum 2 minute. îți datorez, deci, scuzele mele că nu am răspuns în timp. concomitent, mulțumiri pentru părerea ta pertinentă.

Ottilia Ardeleanu