Anca-Iulia Beidac

imi plac poeziile cu rima, dar asta e doar o optiune personala...
ce nu mi-a placut la poezia asta, in afara de ce ziceam mai sus, si nu e esential oricum, este mixajul, nefericit, dupa parerea mea, intre stiluri/strofe/versuri... mi se pare ca sunt vreo 3 poezii aici pe care le-ai amestecat si-a iesit un pic cam ghiveci...
plus de asta, gasesc niste constructii arhaice sau cel mult invechite/nepotrivite deloc cu restu\', cum ar fi:

\'desigur de mi-aș cere azi iertare
pentru ce am făcut sau am gândit\' (si aici chiar nici nu \'suna\' bine acel am facut sau am gandit)


\'vertebrele s-ar preschimba în piatră
de către vii numită de hotar\'

\'în carnea-i ghearele au tăiat semne\'


mi-a placut ideea visului in vis si a constientizarii asteia... si mi-a mai placut(tare!) asta:

\'(acorporal. aliteral, deci)

câteva lucruri pe care nu le putem:
număra la infinit
iubi toate femeile
secătui sângele vițelor-de-vie –
de aceea mărturisesc târziul acestei înțelegeri:
am păcătuit relației cu UnU\'.

stiu ca-i o personala, da\' fiindca o vazui la poezii de dragoste, tre\' sa zic ca nu, nu asa...
adica zau, cum poa\' sa sune bine : \'dragostea sa devina soba\' - e anti/non/poezie, dupa umila mea opinie...

dupa aia esti prea explicita aici:

\'îmi place să ne bem ceaiul împreună
din aceeași cană\'

aci usor aluneci in banalitate:

\'femeia din mine
te strigă\'

finalul chiar strica de tot ce mai era bun din poezie, adica la asta ma refer ca taaare rau ai incheiat:

\'și se zbenguiau
în zâmbet obraznic de scorțișoară\'

zbenguirea aia si zambetul obraznic te trimit cu gandul la vreun blog de fetiscana cu pretentii de poeta, nicidecum la altceva...

ce mi-a placut (ca mi-a si placut putin, recunosc), uite asta:

\'să ne îmbrățișăm
(pentru ca) gerul din jurul nostru să încălzească orașul\' - aia din paranteza as taia-o

si asta: \'sufletele adormite în cuburi de gheață\' si din ultima strofa: \'trupurile se căutau în ceața de tei\'...

cam asa zic...

e preferatul meu! cu steaua polara in zapada topita...
la primul as zice si eu ca ar \'suna\' mai frumos plapand razbat decat timid.
si la ultimul, daca-mi e permisa interventia, l-as vedea mai bine asa:

barca pe uscat
prin scanduri tasnesc
fire de iarba.

sigur, e doar o parere...

mi-a placut ce-am citit! cam pretios, cam multe repetii si constructii banale... locuri comune cu gramada...
unele putin hilare... cu toamna care-si taie venele... mi-aduse aminte de dilema blondei apropos de vene...
nu stiu, poate nu-s eu un cititor foarte avizat, dar textul e muuuult labartat, intins cumva pe prea-multe-strofe/versuri, si din cauza asta, imi pare mie, mesajul care ar fi bun, zic eu, se dilueaza...
as taia mult din el... si-atunci mi-ar place, probabil...
pana atunci, cam atat mi-a placut:

\'mustangul
de care m-am ciocnit pe șosea
mușcă impetuos verdele din ochii mei
și roșul din ai tăi\'

\'poemul acesta se va naște oricum
chiar și orfan de iubire\'

p.s. si un typos la III.2 \'iti acopa\'...

emma, personala ta mi-a placut peste poate..
o vad pe hera (un retriever negru, ca sa vezi, sunt sigura ca asa era... :) ) cum alearga cu tine... pe tine cercetand oglinda...
si visul cu casa goala poate sa insemne doar liniste...
atat de fireasca este curgerea acestui text...
mi-a placut la nebunie... si finalul, cu vocea soptita... :)

sau, mai bine zis, o \'demonstratie\' practica despre cat de frumosi ne face dragostea... (si) cand scriem...
m-a emotionat tare tare poemul asta...
sunt atatea, sa-ncep de la directiile albastre, care mi-au placut maximal :) (well, eu poate mergeam in nist directii oranj, dar na\'... :) ) si acatistele lungi cat trupul ei, si fluturii care loves lumina si acel scos al punctelor care o fac sa planga, si... si... si... uau, superfrumos!
paul, sper ca (s-)o fi aprind deja candela aia... zau ca nu stiu cine-ar fi putut rezista la asa o declaratie calda si tandra...
ziua mea e mai luminoasa fiindc-am trecut p-aci!
multam! :)

m-ai cutremurat... cu oamenii tai deshamati, cu sufletele lor cantarite cu atat grija cat sa n-ajunga decat pentru inca un drum-in-cautarea-luminii (niciodata de-ajuns... cat de tragic.. :( ) si cu ochii de noapte scanteietori...
poate-o sa sune ciudat, da\' stii, vedeam cumva parti din clipul lui michael, thriller, parca, atunci cand citeam despre oamenii astia cu gura inchisa si fara zile aramii...
un poem de exceptie, in opinia mea... construit superb de la cap la coada-parca-neterminata, da\' totusi asa sugestiva si bine plasata a ultimului vers \'apoi mai vorbim\'...
ce sa mai zici dupa ce-ai citit asa ceva?! ramai un pic fara cuvinte...

si-apoi om mai vorbi, cu siguranta, ca ma stii ca-s cititoare fidea, nu? :-)

toate visele sunt un teren minat... foarte bun subtitlu, cu titlul parc-as avea ceva de obiectat... e prea frumos poemul ca sa nu merite un titlu si mai si...
na, parerea mea...
nu stiu cu ce sa-ncep sau cum sa gat, fiindca-s asa de multe care m-or incantat, de-a dreptul, ca... amintirile legate de glezna, gandurile concave (ei, da, asta chiar mi s-a parut de exceptie, really!), dragostea incuiata, libelulele... si pana la nota de subsol, da, tot, n-as schimba un cuvant...
si cred ca e bine ca-i terminat cu nota aia de subsol. foarte misto final!
de data asta chiar ai mers prea departe... :)
mai viu... mi-a placut!

si eu trag speranta ca vom avea mai multe episoade de stiri din astea, asaaaa-i, draguta atropa? :)
cu aerul ca stie ce scrie, subsemnata declara solemn ca s-a distrat la sus mentionatele stiri la fel de tare si chiar identic precum la precedentele...
motiv pentru care, dintr-un catun de \'5 stele\', cica, la fel de primitiv ca si comuna cu primarul cu pricina, solicita prelungirea audientelor/audierilor/auzeniilor/orice-ar fi care te-or facut sa scrii textele astea... :)
mai viu... c-am ras foarte cu pofta!
multam!

ca o otrava intr-o cursa de soareci! un gran finale, care incheie grozav de bine poezia, ada_li. :)
imagini aproape atat de taioase ca o oglinda, da\' stii, una din aia in care te vezi deformat... si moartea ciupita, da\' care nu clipeste, si glontul care ricoseaza totdeuna in inima si femeia-cuier pentru haine \'furtunoase\'... astea toate mi-or placut dintre toate cel mai tare, si o sa le iau cu mine... daca ma lasi, biensur... :)
multam de poezia asta, ca tare mi-o placut!

si pe mine m-a binedispus, la maxim, pot spune.
toate stirile, de la 1 la 6, sunt bine scrie si foarte, da\' foarte pline de umor.
dac-ar fi s-aleg ce mi-a placut mai tare, as avea serioase dileme, fiindca m-a incantat la nebunie si patania dlui stamba, dar si noua modalitate de protectie sociala a pensionarilor...
si puncte puncte, of course...
astept revenirea, dupa scurta si continua pauza publicitara... :)

ii doresc ambitiosului si vanitosului punct x sa se transforme in sfera sau, de nu se poate asta, macar sa-i creasca atat-de-stufoasa coada, incat sa se creada sfera...
sau, varianta 3, sa ii cumperi, adriana draga, o oglinda din aia magica, in care te poti vedea cea-mai-frumoasa-femeie-din-lume (in cazul asta, oglinda fiind, of course, ochii lui), sau, in speta de fata, in care sa te vezi sfera... desi esti doar un punct...
in concluzie, foarte dragut, ludic, citit cu zambetul pe buze de la cap la coada...
mai trec pe strada ta, ada_li... as usual, un text care te binedispune instant si te bucura ca ai gandit sa vii sa-l citesti si tu... adica moi... :)
p.s. off topic - stii ca mereu cand trec prin pagina ta ma gandesc ca acest ada_li e sora sau macar vreo verisoara primara :) cu li din lorelei... ma insel rau? :)

intru totul la cele spuse de florin...
m-a \'atins\' tare poezia ta, dianet, si zau ca, nu-stiu-de-are-prea-mare-importanta, da\' vreau sa stii ca mi se pare o poezie de instelat/recomandat, nicidecum de atelier...
incepand cu titlul & subtitlul, atat de inspirat alese, desi pot parea locuri comune pentru unii (acel c\'est la vie mi-a adus aminte de o melodie care ma vraje rau de tot cand o descoperisem, dupa vreo 20-30 de ani de la aparitia ei...)... si buzele tale ipocrite s-au nascut... well said...

sa nu-mi risipesc cenusa luminii din mine

si

voi plange cateva vieti
urcand in cadere libera

si

putina hrana pentru haita de lupi

nimicul nu se poate imparti

mi se par niste versuri bune de pus intr-o antologie de poezie...

dar asta, desigur, este doar parerea unui critic/comentator neavizat...

mi-a placut extrem de tare, dianet, si mai viu pe-aci. :)

nu ma gandeam ca tu ai gandit-o pornografic, vasile, doar ca, in afara de mine si de tine, si mai cativa, cine crezi c-o inteles altfel decat pornografic muie ala?
ca dovada si primul comentariu... si, probabil, si alte ganduri/comentarii, chiar daca nu s-or exprimat musai in scris aci, in pagina ta.
vasazica, bune pungile alea, scarboasa treaba cu a lu\' pricinosu\', faina poezie! :)

cu toate astea, adevarata.
am simtit, sincer, da, vocea autorului si, de n-o fi chiar autobiografica fabula aiasta, apai tre\' sa spun ca asa o parut!
si asta doar pentru ca vocea e foarte autentica, si, desi \'ceva mai scarbos nu-mi puteam nici eu imagina\', decat ce face cocarjel a lu\' pricinosu\' ala, sau ce ameninta ca face in textul asta, scrierea e reusita.
se citeste cap-coada, fara sa respiri (nu de altceva, da\' zau ca e si foarte-foarte olfactiva imaginea cacarezelor de toate felurile, vasile :) ), si finalul mi se pare super-cute si extrem de bine gandit pentru un pusti: adica da, normal ca pungi de plastic cand te poate paste ceva cum n-ai mai vazut de scarbos!
in concluzie, desi nu e genul de text pe care-l savurez, de obicei, e bine scris, concis, adevarat!
mi-o facut placere sa te citesc!

de incercare, I mean...
si, fiindca azi am muuuuuuuult timp liber, cum nu am mai avut de muuulte zile si saptamani si luni, o sa tot postez la textul asta, si nu fiindca uneori sunt mai incapatanata decat cel mai berbec dintre berbeci, ci fiindca mi-a placut, pe bune mi-a placut tare! si chiar vreau sa stie si autoarea de fidbecul meu pozitiv!
asa ca, inc-o data mai flacai, despre text (sa-ncerc cu alte cuvinte? sau in alta limba?! :) ):
gena draga, imi place personala ta, si cred, la fel ca tine- btw, foarte bine ales titlul! congratulations!- ca este o adevarata arta sa porti o dezbatere/polemica/cearta/ceva similar cu persoane pe care le ajuta nitelus neuronii... thos cute little grey cells, right? :)
asa ca, da, ai zis perfect :
\"tre\' să știm să ne certăm;
să-nvățăm s-o facem înțelept.
se construiește greu o ceartă, chit că se naște instant.
scânteia e necesară pentru ițirea vâlvătăii, da\' nu-i este suficientă.\"

am savurat maximal textul, cum ziceai, si sper, pls, pretty pls, ca de data asta sa vada cineva ca totusi comentariul asta, ca si alelalte doua, de altfel, este pe topic, si nu prin balarii, off, I mean.

muchos gracias! :)

cohen & u2...
ce mai poti zice dupa un text din asta?
there you go again, scrii dintr-o suflare, mi se pare mie, sau cel putin eu mai uit sa respir, din cand in cand, atunci cand te citesc...
te las cu londonul tau, in care banui c-ai ajuns deja cu tot cu cufarul-corabie scufundata... daca nu cumva te-o sufocat avionul cu mirosuri de terebentina
mi-au placut rau rau :) si luminile alea ornamentale ca niste sani fara lapte... si femeile goale care nu mai stiu sa umble prin barbati abia cositi...

initial credeam ca nu vad bine ce cetesc...
asa ca, domle mircea, mai fate mata ca lucrezi din astea, ca miadusai zambetul pa buze!
siapai fusa chiar interesant sa scrim fara cratima si cu alte bazaconii deale gramaticii erori gresite sper ca nu va fi tardiv de tarziu sa spun si moa cai fost suptil rau di tat!
am zis! :)

si un comentariu greu de scris pentru mine, dupa tot ce s-a ante-zis...
cred ca nu mai pot spune, fara a repeta un antecomentator, (aproape) nimic...
decat ca da, dali traieste, si da, uneori, si pentru mine, viata simteam ca incepe maine...
dar de astazi, de ieri, de ceva vreme, viata incepe din nou in fiecare zi
un text excelent! si excelent e doar un palid superlativ... :)

in dimineata asta de citit!
gabiu, daca as fi inventa un anotimp, ar fi o primavara roz-bonbon cu zefir care miroase-a dragoste...
si daca asta suna oarecum telenovelistic, imi pare rau...
numa\' ca-s in cautare de superlative si nu prea le mai gasesc...
si poezia asta a ta, cu fetite care sar coarda si iubesc, si linistea ta, si visele care trec de si dincolo de timp, m-o facut sa zambesc... asa, ca intr-o dimineata frumoasa si rece si alba dintr-un anotimp pe care-ai putea sa-l inventezi pentru noi... cu poeziile tale...
multumesc pentru poezia asta!