Anca-Iulia Beidac

baletul sta in tine, si-n muzica... indiferent ca porti bocanci, balerini sau oricealtceva, gena...
fain zambet... imi place si caldura geroasa si copacul tau de zi-cu-zi... si, evident, mirosul de nea...
mai trec! :)

am revenit de vreo 4 ori in pagina asta si m-am tot codit sa scriu comentariul asta, sa nu crezi ca am ceva cu tine, dar pana la urma nu m-am mai putut abtine... ca nu stiu, zau, ce ti se intampla, si ce se intampla in general...
adica stiu ca de gustibus, da, mereu zic si eu la fel, da\' nici textul asta, ca poezie nu pot sa-i zic, nici alelalte ultimele nustiucate pe care le-ai postat, nu le gasesc a fi deloc reusite...
si ma-ntreb atunci, cu o doza minima de surprindere, de ce nu-s la atelier, ca mai dau iama pe acolo, din cand in cand, si gasesc texte mult mai bine scrise decat astea...
si ti-am citit si comentariile, lim, si raspunsurile la comentariile celor ce te citesc si nu am reusit sa inteleg daca tu esti auto/ironic sau chiar ai asa o parere buna despre ce scrii?!
adica, pana la un moment dat, mi se parea ca te autoevaluezi destul de bine, si dintr-o data, parca te crezi reincarnarea lu\' macedonski, ca parca asta era superplin de el si se tot dadea mai grozav decat eminescu, par example...
nu stiu cum sa comentez ce ai scris aci, fiindca da capo al fine si da coda al capo, nu gasesc niciuna, da\' absolut nicio valenta poetica textului...
ca sa nu mai zic ca a scrie despre tine la persoana a treia mereu mi s-a parut o chestie dubioasa ca sa nu zic mai mult...
chiar asa: \'va primeste, va zambeste cu drag\' si ti-ai vopsit copiii in verde, probabil ca sa se asorteze cu viermele ala verde din mar, si oamenii care au plans langa tine (din cauza poeziilor oare?! sorry, nu m-am putut abtine... :D), astea chiar is versuri sau eu chiar mi-am pierdut definitiv si irevocabil, da\' si di tat, simtul artistic....

am citit poezia ta, mi-a placut tare, si tre\' musai sa zic asta: cand am ajuns la \'ogeuri\', mi-am zis, o facut dreptul, ma, sigur da... si m-am dus in pagina ta si am vazut ca da, si dreptul... :)
ce-mi place la textul este discursul sincer, linistit, care curge firesc, ca o poveste spusa fara graba, cuiva apropiat, caruia ii povestesti de toate, din alea tragice si nu doar, pe un ton egal, de parca oricum nu prea mai conteaza...
e si ironie in text, si tragism... cam de toate... foarte bine scris si foarte bine echilibrate intre ele...
poate as fi scos referirea la arad si as fi lasat o urbe oarecare... doar o idee... o sa mai trec :)
p.s. m-ai facut foarte curioasa cu revista aia a ta, ramona... tre\' s-o citesc acum, n-am de ales! :)

\'tu nu știai că la fiecare stea picată
un înger rămâne orfan\' - nici eu nu stiam asta...
o poezie misto, in care se imbina, reusit, zic eu, ironia maxima (ultimele 2 strofe sunt foarte, foarte tari!) cu un tragism cotidian, in care ea devine din alb albastra si tu iei gandul ala sinucigas si-l bati pana se rusineaza (eu as fi zis mai bine ca dezerteaza) si ia alt tren...
mi-a placut, ionut! :)

\'ca un bănuț de ou
luna
se lipise de geam
și privea poeții
minunându-se\'
am vazut-o si eu, Tyly!
chiar se minuna! :)
mi-a placut acest amalgam... din pacate, eu nu am reusit sa identific decat alea \'112 muze\', ca-n rest... poate ma lasa memoria... :D
s-ai un Craciun fericit si cea mai stralucitoare beteala sa fie aia pe care ai tors-o tu! :)

si te intorci alba si oftezi...
foarte faina poezia, ligia!
retin imaginea cu lumanarea care isi mananca flacara, si-atunci, daca scopul lumanarii e sa lumineze, inseamna ca ele isi neaga sensul existentei... asa pricepui eu mancatul ala de flacara si de unghii, pana la inima...
\'jocul de alb și lucire
lumina rece pe care alunecă aburul sfârâind din crupele tăioase ale cailor
fâșâitul zăpezii rupte
fuga spre ceva-ul
știut de cei ce nu spun\' - strofa asta mi se pare cea mai reusita, incepand cu finalul \'mistic\' acel ceva stiut doar de cei care nu spun si terminand cu inceputul ei, acel joc alb (foarte importanta non/culoare, acest alb, in textul de fata, asa \'vad\' eu...) si lumina rece combinata cu aburul fierbinte...
zapada rupta - ei, da, asta este o imagine tare dureroasa!
mai trec pe aici, ligia. :)

hai ca mi-a placut si poezia asta... desi nu chiar am inteles de ce stateai la coada sa pupi chestia aia, da\' na, barbatii astia oricum se comporta ciudat cand se afla in prezenta unor posesoare de sutiene cu cupe double D... :D
asa ca-mi iau vopseaua asta de cuvant (de-i permis sa pleci cu ceva din textul asta), ca prea tare mi-a placut frunza cu pricina, si ma duc...
s-ar putea chiar sa ma intalnesc pe undeva cu Mos Craciun... sa-i zic sa treaca si pe la tine, florine? ;)

mi se pare ca ai mai multe poezii aici... mult mai multe decat una... de asta zic, cred ca ar fi o idee sa el desprinzi, bucata cu bucata, si sa le asezi separat, fiecare in paginuta ei... doar o parere, desigur...
mi-a placut foarte tare poezia, dana. un singur cusur ii gasesc, sau poate nu-i cusurul ei, ci al meu, ca-i tare de dimineata si nu vad prea bine, inca, asa ca spun doar ca mi s-a parut oarecum greu de citit in felul in care ai asezat-o in pagina... adica, la un moment dat, fiindca asa de repede curgeau cuvintele si imaginile, si nu era nici punct, nici virgula, nici nimic, parca nu mai aveam suflu... as mai aerisi-o cumva, din punctul asta de vedere, de cum se vede si cum se citeste asa, la prima citire si la prima ora... :)
\'indubitabil dumnezeu irefutabil incognoscibil ar trăi
acestă aglomerație inutilă de idei numită umanitate
ar desface cuvântul ca pe un zmeu legat de nimic
minunându-se și amintindu-și copil fiind de ghemul
luminescent trimis să prindă rod în pustietatea iubirii.\' - bucata asta de strofa, par example, care incheie minunat poezia, mi se pare o poezie in sine. chiar o vad ca de sine statatoare... asa apropos de ce am scris mai sus, si vad ca ti-a zis si alex, ca ai multe poezii aci...
mai viu... :)

m-a cutremurat poezia asta, ioana!
stiu ca ar trebui sa-ncerc macar sa scriu un comentariu catdecat coerent, dar nu stiu de unde s-o apuc... castelele din fluturii si timbrele lui, felul simplu, dar atat de dureros in care ai desenat plecarea lui:
aici
\'într-o seară ai ales o fată. i-ai făcut un copil. ai aruncat toate timbrele colecția de fluturi \'
dar si aici
\'
în altă seară ai devenit poet. ai plecat. ai lăsat radioul deschis.\'
m-a lasat cam fara cuvinte...
dureroasa poezie! mi s-a facut asa de frig dintr-odata...

faina poezie, da\' nu-mi place versul asta final... eu as schimba, cumva, nu stiu exact cum, da\' suna prea banal, asa, cumva, strica imaginea asta frumoasa a ploii si a dorului rasarit din ea.
mi-a placut cum ai vazut ca toti ochii au aceeasi culoare, comuna, cand ploua, si cum iubesti cu viteza luminii... mi-adusai aminte ca am scris candva, acu\' vreo 2 ani, un text care se chema \'carpe diem pe fast forward\'...
cand iubim, sa stii ca toti trecem pe viteza aia, a luminii, mihai!
citit cu mare placere! :)

\'scoarța de stejar fals și unghile negre\' -aici ai mancat un \'i\', mai lim mai.
o fi din cauza de porc cu e-uri, erai prea flamand si nu ai gasit altceva mai bun pana s-or prajit soricii aia?
subscriu intru totul la ce ti-a zis tyly, adica stiai sa scrii ceva mai bine de atat... nu te vad deloc in postura asta de poet al trivialului, nu te prinde defel, rezultatele nu-s bune deloc...
parerea mea ar fi sa parasesti calea asta, si sa te intorci la felul in care scriai inainte sa te-apuci de din astea...
nu e fain textul asta si nici nu-i pot gasi prea multe calitati...
hai ca sigur poti mai mult, lim!
p.s. nici nu cred ca exista cuvantul \'pedichiate\'... si chiar n-am inteles de ce is oropsiti barbatii aia? ca taie porcul ala cu E? pai asta era motiv de bucurie si de fala, pe la unii, pe vremuri... s-or schimbat chiar asa demult timpurile si eu n-am aflat?!

\'pentru el lumea era un stadion
cu o singură poartă\'
interesanta metafora - viata ca un joc de nuconteazace, in care singurul jucator este pe toate posturile, ca si-n bancul ala, in care tu centrezi, tu dai cu capul, tu aperi golul.
ar fi fost si mai interesant, pentru mine, cel putin, sa stiu daca intrarea pe stadion se plateste au ba...
foarte trist finalul... el nu dadea niciodata gol, fiindca era el insusi gol, in singura partida care conteaza...
mi-a placut, tyly!
p.s. eu as fi zis ceva si de specatatorii aia ai partidei... sau in partida cu pricina, era doar un singur jucator (cum suntem, de fapt, noi toti, in astfel de partide...) si niciun om in tribune?

spune tot. ala, ultimul, e cel mai punct dintre toate punctele ce le-am vazut vreodata.
da, in noi se ascund mereu (si) alti oameni, nu doar sub, ci chiar in... si cred ca trebuie sa-i iubesti cumva pe toti atunci cand il vrei pe ala care ii \'tine\' inauntru...
\'vezi tu, credeam multe /
apoi au început să se strânga toate
semnul în punct pasărea sub aripi țărmul între ape
eu din tine.\' - asta e atat de trist, cumva imi pare o pierdere a inocentei, pe care altii, care isi spun \'oameni mari\' :D o numesc maturizare...
sa nu lasi toate sa se stranga, mai bine crezi!
mi-a placut tare poezia ta, andrada! :)

sa stii ca nu mi-a trecut prin minte pana acuma, cand am citit poezia asta frumoasa, ca pot fi clapele unui pian oasele noastre... interesanta metafora... si cand citeam ma gandeam ca, de fapt, coardele pianului ar putea fi vertebre...
mi-au placut si imaginile cu parul vantului fluturand pe strazi si nepasarea-ventuza atarnata pe case...
si, nu stiu de ce, probabil ca nici prin cap nu ti-a trecut, nebunul ala al tau de pe soclu pe mine m-a dus cu gandul cu nebunul de pe tabla de sah...
mi-a placut!
mai viu, sa stii. :)

si textul, si comentariile antecomentatorilor, si ma intreb daca mi-am pierdut eu definitiv si irevocabil simtul artistic, fiindca mie nu mi-a placut deloc nici textul acesta, si nu-l gasesc nicidecum a se incadra in ceea ce eu cred ca ar fi poezie... este, desigur, doar o parere, insa am revenit in aceasta pagina de vreo 5 ori, cel putin, si zau ca nu am gasit nicio valenta poetica acestei scrieri...
inteleg ca LIM vrea sa fie ironic la adresa colegilor (desi, recunosc, nici macar aceasta asa-zisa ironie nu mi se pare a fi de calitate... da\' na, cum ziceam, de gustibus...), dar de aici si pana la un text reusit eu spun ca e cale lunga...

imi place textul tau, cristi!
inutilitatea acelui creion autoconsumat si autoascutit in sertar se potriveste perfect cu lipsa de sesn a tacerii de fildes & obiecte de aur.
concis, concentrat, frumos!

p.s. ai un typos aci: \'creion se consumă întrun sertar închis\', si nu stiu sigur daca acolo, ursul desenat ii seamana o hibernare sau seamana a hibernare. inclin sa cred ca e prima, asa cum ai scris, da\' nu-s precisa... :)

si ne minunam ce auzim. eram aproape copil, dar stiam deja si intelegeam ce inseamna si comunismul, si securitatea, si cenzura.
m-am bucurat tare mult sa gasesc acest articol, fiindca m-am abtinut (si inca o mai fac) vreme buna sa nu dau o replica \'tare\' unui coleg de site care a gasit de cuviinta ca, in ziua inmormantarii lui paunescu, sa-l improaste cu noroi si sa explice ca el, ca dascal, nu-l va preda niciodata copiilor la ora de romana.
in fine, se pare ca unele persoane gasesc greu de digerat niste reguli simple si de bun simt, din categoria \'despre morti numai de bine\'.
ce vroiam sa zic este ca am citit adrian paunescu pe vremea comunistilor si dupa, aveam acasa carti, cumparate de mama mea, si din categoria laudelor aduse lui ceausescu dar sin din categoria ailalalta, de te mirai cum naiba au vazut astea tiparul in acele vremuri.
si da, e adevarat, asa cum a scris si un antecomentator, ca nu putem nici acum explica cum paunescu reusea sa stranga stadioane intregi cand nimeni altul nu reusea s-o faca. oamenii aia nu erau dusi cu forta la concerte si fenomenul flacara a fost ceva de nedescris pentru cei care nu l-au trait cu adevarat.
se canta si desteapta-te romane, pe vremea cand nu era imn national, si se cultiva muzica si poezia adevarata.
detractorilor lui li se potriveste ceea ce a scris calin mai sus. fiindca, pana la urma, nu poti intelege daca esti prea mic sa vezi.
adrian paunescu a fost in primul rand un poet. si daca veti spune ca a fost un poet popular, sau ca scrierile lui nu au valoare, intreb atunci cati dintre alti poeti din vremea comunistilor sau de dupa erau atat de cunoscuti, incat versurile lui erau recitate de o sala intreaga?! cati ar fi reusit sa faca din flacara un fenomen in felul in care el a reusit?
l-am cunoscut pe adrian paunescu la un festila tim rock, dupa revolutie. am fost nespus de bucuroasa si o sa pastrez mereu haina pe care l-am rugat sa-mi scrie un autograf.
dincolo de orice critici despre omul adrian paunescu, care, ca si oricare alt om, a avut si caderi sau momente mai putin laudabile, adrian paunescu a fost, dupa parerea mea, un poet adevarat si un om deosebit de cult.
ceea ce reprezinta suficient, cred eu, pentru a-i rosti numele cu respect!
ma bucur nespus ca ai scris textul asta, grig!
chapeau bas!

intru totul si de tot la ce ai scris aici, alexandru.
nu putem da vina pe politicienii corupti, cata vreme ei sunt \'alesii poporului\'.
si, pana la urma, fiecare popor are conducatorii pe care ii merita, nu-i asa?
exceptand sentimentul de ura, care mi-e complet strain, ma regasesc complet in ce ai scris in aceasta pagina. eu nu urasc tara in care (inca mai) traiesc, dar recunosc ca mi-e rusine de ea. si mi-e rusine de multe lucruri care se intampla, si mi-e rusine cand plec prin alte tari ca ma numesc roman.
mandria de a fi roman nu mai exista, cu adevarat, decat in discursurile bombastice si fara niciun strop de adevar pe care acei politicieni pe care tot acest popor i-a ales le tin la televizor, cand se nimereste vreo zi nationala sau ceva de genul, intre o-mbucatura de sarma si o gura de tuica fiarta.
hai sa fim seriosi si sa spunem lucrurilor pe nume, nu mai ai niciun motiv sa te simti mandru ca esti roman. si daca o sa vina careva sa-mi zica cu istoria si alte cele, alea au fost, oamenii aia is morti si ingropati, si nu conteaza c-or murit pe vremuri mai demult sau mai recent apuse pentru tara si natie, c-au murit degeaba... dac-am ajuns in halul in care suntem...

nu asa zice si una din \'blondele fatale\' din secolul trecut? :D
imi place textul tau, alex, cu toate ca l-as mai restrange putin, si, culmea, desi de obicei sunt pentru, de data asta as scoate insertiile alea de engleza. exceptand acel 2night, pe care nu stiu cum ai putea sa-l inlocuiesti, fara sa dai peste cap toata poezia.
insomnia e o fecioara timida, dar bezmetica, bag de sama, dupa ce zici tu acilea.
partea asta:
\'mă întind pe spate
e un râu de narcise aici
în fiecare tulpină piciorul tău
sunt bancuri de aspreți care aleargă
prin mine ca printr-un acvariu
incredibil de plin\' - e cea mai cea, dupa mine. da\' scoate acel ultim vers, ca se-ntelege foarte bine ideea si fara.
mai citim, mai citim... :)

veselos, asta din poezia ta, florine!
il las calarit de steaua aia fermecata si cu tot cu inelul tau fermecat, mai am doar o intrebare, inainte sa zic ca mi-a placut si soldatul gutui, cu tot cu sangele ala dulce-amarui, si-anume: \'Hai și suie din fereastră\' - aci trebuia chiar o majuscula? parca n-are niciun sens, ca tot textul e fara.... exceptand alelalte doua, pe care pricepui de ce le pusasi acolo...
dragut!