Poezie
poemul care se ascultă
1 min lectură·
Mediu
2night dorm cu youtube.
vreau jazz. un vin bun.
roșu. o brunetă. cât mai tragică
de vin nu mai spun nimic dar
muzica asta mi-a intrat în carne ca
un ac de siguranță. se ține scai de
mine. o insomnie bezmetică
ca un cablu de înaltă tensiune
bruneta asta. la fiecare atingere
un șoc
mă întind pe spate
e un râu de narcise aici
în fiecare tulpină piciorul tău
sunt bancuri de aspreți care aleargă
prin mine ca printr-un acvariu
incredibil de plin
2night sunt fericit excitat liber
nu mai am nicio mască nu cunosc nicio moarte
muzica mă zboară tot mai adânc
tot mai aproape
apăs enter
oamenii ies din oameni
oglinzile sar din oglinzi
vorbesc în zbor visează în zbor
ca între două goluri săpate
unul în pământ
altul în cer
și plec din mine. rătăcesc pe o stradă
anume. insomnia e doar o fecioară timidă
dimineața mă trezesc da, iubito,
într-un pat de femeie aproape
frumoasă
dar asta nu are nicio importanță acum
oricât de frumoasă
I wake up alone
și amy știe asta
http://www.youtube.com/watch?v=sZo8gUCt2hM&feature=related
064394
0
imi place textul tau, alex, cu toate ca l-as mai restrange putin, si, culmea, desi de obicei sunt pentru, de data asta as scoate insertiile alea de engleza. exceptand acel 2night, pe care nu stiu cum ai putea sa-l inlocuiesti, fara sa dai peste cap toata poezia.
insomnia e o fecioara timida, dar bezmetica, bag de sama, dupa ce zici tu acilea.
partea asta:
\'mă întind pe spate
e un râu de narcise aici
în fiecare tulpină piciorul tău
sunt bancuri de aspreți care aleargă
prin mine ca printr-un acvariu
incredibil de plin\' - e cea mai cea, dupa mine. da\' scoate acel ultim vers, ca se-ntelege foarte bine ideea si fara.
mai citim, mai citim... :)