Poezie
acum câteva minute
eu
1 min lectură·
Mediu
citeam din emi
ce au comentat din el
bucăți păreri muriri
și în timpul ăsta îmi curgeau tâmplele
mi-am amintit cum și la noi
era unul
mereu ud
înghețat și huiduit
pentru el lumea era un stadion
cu o singură poartă
spre apus
niciodată nu dădea gol
fiindcă el însuși era
odinioară maestru
deodată
gol
în partida pe viață
și
pe moarte
(22 dec. 2010)
044.495
0

cu o singură poartă\'
interesanta metafora - viata ca un joc de nuconteazace, in care singurul jucator este pe toate posturile, ca si-n bancul ala, in care tu centrezi, tu dai cu capul, tu aperi golul.
ar fi fost si mai interesant, pentru mine, cel putin, sa stiu daca intrarea pe stadion se plateste au ba...
foarte trist finalul... el nu dadea niciodata gol, fiindca era el insusi gol, in singura partida care conteaza...
mi-a placut, tyly!
p.s. eu as fi zis ceva si de specatatorii aia ai partidei... sau in partida cu pricina, era doar un singur jucator (cum suntem, de fapt, noi toti, in astfel de partide...) si niciun om in tribune?