Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Eseuri

România pe care o urăsc

2 min lectură·
Mediu
Totdeauna, în aceste zile de decembrie, mă gândesc că puteam să fiu mort. Deja putrezit. Că am scăpat a fost un concurs fericit de împrejurări. Așa sunt cei care au murit în decembrie 1989. Putreziți, poate doar oase, cu sicriele sfărâmate de pământul care s-a tasat. Viața noastră este clădită pe moartea lor, pe crimă. Iar majoritatea vinovaților pentru masacrul de atunci sunt liberi. Și ne dau lecții. Văzând relativ recentul sondaj de opinie CSOP, unde se spune că 83% dintre români declară că n-au avut de suferit în perioada comunistă, mă bucur înmiit că sunt în viața. Și tot înmiit sunt mai trist pentru eroii de acum 21 de ani. Au murit pentru un popor care nu-i merită, un popor ce seamănă cu o populație fără repere, o populație de stomacuri, de râgâieli, sex și defecări, decerebrată. Asta spune rece, chirurgical, statistica. Căutarea unor motivații alambicate, a unor circumstanțe atenuante, este o îmbătare cu apă, o păguboasă amăgire. Așa se prezintă România. Sunt voci care susțin că situația se datorează, pe lângă politicieni, și intelectualilor, incapabili să se facă ascultați. Dacă, în ceea ce privește dezastrul provocat de clasa politică, sunt total de acord, n-am cum să fiu cu acuzația adusă intelectualilor. Ca să poți comunica, pe lângă emițător, ai nevoie și de un receptor. Iar receptorul- populația în cazul nostru- nu s-a străduit să asculte, iar dacă totuși a auzit, a interpretat de se sperie neuronii, cu fudulie prostească. În fața cultului descurcărelii, a șmecheriei, a ciupelii, a micii negocieri, doar trebuie să trăiască fiecare-nu?, degeaba încerci să contrapui reperele verticalității, ale cinstei, ale onoarei. Nu faci decât să fii taxat de anacronic, cu capul în nori, de pe altă planetă, dacă nu chiar disprețuit. În aceste zile de decembrie, îmi vine să-mi iau câmpii când aud gargarisind pe vreunul, cu suficiență, despre mândria de-a fi român. N-am de ce să mă mândresc cu cei 83% și cu eroii putreziți în cimitire. Din contră. România aceasta o urăsc. Editorial apărut pe portalul CorectNews http://news.corect.com/politics/romania-pe-care-o-urasc
095.475
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Eseuri
Cuvinte
336
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

alexandru petria. “România pe care o urăsc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-petria/eseu/13965116/romania-pe-care-o-urasc

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nicolae-diaconescuNDNicolae Diaconescu
\"Au murit pentru un popor care nu-i merită, un popor ce seamănă cu o populație de stomacuri, de râgâieli, sex și defecări...\".
Cumva Țuțea a spus că ar fi un privilegiu să moară pentru poporul român? Nu știu, d\'aia întreb.
Cândva la țară m-a vizitat o verișoară din București, era frumoasă ca nimeni alta, avea vorba aleasă încât vecina mea, surprinsă poate de atâta gingășie, m-a întrebat peste gard, \" Nea Niculeee, verișoara asta a matale râgâie și ea? Merge în fundul grădinii și se c..ă? Se f..e noaptea ca noi toți?\"
De un\' să știu fă Nuțo! De ce n-o-ntrebi pe ea?
Mi-e rușine nea Nicule!
Și mie mi-e rușine dar te întreb, râgâi, târnosești, tragi apa, etc.?
Fiecare cu frustrările lui, mai am însă o întrebare, te tragi din marțieni? fiidcă ești \"taxat cu capul în nori de pe altă planetă..\"
0
@alexandru-petriaAPalexandru petria
Da, din martineni...
0
@csiborg-mircoCMCsiborg Mirco
… pe pilde cu verisoara de la oras si vecina de la tara, zic si eu ca problema(si diferenta) nu consta in procesul fiziologic, sau in mirosul căcatului, doar ăsta e rostul lui de căcat, să pută. Si poate nici macar faptul ca datorita unei conjuncturi istorice buda a ramas in fundul curtii nu-i o problema chiar atat de mare.

Problema e ca vecina de la tara nici nu-si mai da seama ca daca ai buda in fundul curtii pute de cate ori treci pe acolo, iarna e frig, vara sunt muste, etc. Nu-si mai da seama de anormalitatea situatiei si nu aspira la normalitate. Iar cand pe verisoara de la oras o deranjeaza (normal!!!) mustele, sau frigul e categorisita drept fandosita si nu-i \"de-a noasta\". Asta cred eu c-ar fi problema. Si despre asta e vorba in text, sau cel putin asa am inteles eu.

Archibald Haddock
0
@anca-iulia-beidacABAnca-Iulia Beidac
intru totul si de tot la ce ai scris aici, alexandru.
nu putem da vina pe politicienii corupti, cata vreme ei sunt \'alesii poporului\'.
si, pana la urma, fiecare popor are conducatorii pe care ii merita, nu-i asa?
exceptand sentimentul de ura, care mi-e complet strain, ma regasesc complet in ce ai scris in aceasta pagina. eu nu urasc tara in care (inca mai) traiesc, dar recunosc ca mi-e rusine de ea. si mi-e rusine de multe lucruri care se intampla, si mi-e rusine cand plec prin alte tari ca ma numesc roman.
mandria de a fi roman nu mai exista, cu adevarat, decat in discursurile bombastice si fara niciun strop de adevar pe care acei politicieni pe care tot acest popor i-a ales le tin la televizor, cand se nimereste vreo zi nationala sau ceva de genul, intre o-mbucatura de sarma si o gura de tuica fiarta.
hai sa fim seriosi si sa spunem lucrurilor pe nume, nu mai ai niciun motiv sa te simti mandru ca esti roman. si daca o sa vina careva sa-mi zica cu istoria si alte cele, alea au fost, oamenii aia is morti si ingropati, si nu conteaza c-or murit pe vremuri mai demult sau mai recent apuse pentru tara si natie, c-au murit degeaba... dac-am ajuns in halul in care suntem...
0
@aurel-sibiceanuASAurel Sibiceanu
Locul unde Dumneata pui degetul pe rană se cheamă ecuația \"emițător-receptor\". Haidem să vedem cum s-a emis și ce s-a emis. Puterea pământească, a se citi voievozii, cu mici excepții, nu au fost ocupată decât cu mărirea și consolidarea ei; lupta pentru putere a înroșit tronurile din cele trei țări ca în Shakespeare - sânge, fratricid, \"regicid\" am avut cu asupra de măsură, doar pe vestitul bard nu l-am avut! A se vedea din cine era alcătuită oștirea lui vodă: steagurile boierești, oaspea privată a Domnului, compusă din fideli bine verificați și lefegii. Arareori, adică doar când \"era groasă\", se făcea apel la oastea țării, neinstruită, nemâncată, dezbrăcată, adică un tampon de carne vremelnic vie.

Puterea Cerească, exercitată de biserică, cel mai adesea a fost doar un instrument de propagandă al Puterii: \"Dă-i Cezarului ce-i al Cezarului,Lui Dumnezeu ce-i al Său, întoarce și obrazul celălalt\", că veți moșteni Împărăția Cerurilor, că \"ăi de pe urmă vor fi cei dintîi!\" S-a propagat frica de Dumnezeu, s-a vorbit de un Dumnezeu punitiv, s-a spus că mărirea și robia de la Domnul vin... Eu, nepot de preot, am fost educat în iubirea de Dumnezeu...
E drept, s-a spus și se spune și despre iubirea de aproapele, asta ca să fie pace socială. Simplitatea modelului uman christic a fost înfășurată cu feșele în care se înfășurau morții... Ori, ce spunea Mântuitorul la învierea lui Lazăr?
Cităm:
\"Și a ieșit mortul, fiind legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză și fața lui era înfășurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.\"

\"Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.\"
Aici e secretul, aici este adevăratul emițător!

Între 1848 și 1945 s-a pus oarece rânduială, s-a început și punerea poporului în lumină, din Împărăția Cerească a început să picure pe pământ câte un bob de mei...

În stenograma unei discuții dintre ultimul Rege și Dej găsim următoarele:
\"- D-le Dej, poporul vede câte s-au făcut pentru propășirea lui și iubește Casa Regală Română...
- Lasă, Majestate, că acum îl vom învăța pe popor să ne iubească pe noi!\"

Și a venit mare dezvățare și învățare, Alexandru... Adică robia la faraonul roșu...
Câți ani i-a plimbat Moise pe evrei, după ce au ieșit din Egipt, să scoată din sufletele lor sentimentul robiei, pe care o regretau când au dat de primele greutăți ale drumului de întoarcere? 40 !

Nu ne putem supăra pe popor, Alexandru, cum nici pe noi, care ne-am propus să-l luminăm...Nu întodeauna apucăm să vedem în timpul vieții noastre roadele muncii noastre...

Alterarea și pervertirea puterilor cognitive, făcute în 40 de ani, nu se repară așa ușor... În anii ăștia poporul a fost făcut deliberat pendinte de necesitățile materiale și cu astea îl mențin și acum captiv - vezi milosteniile deșănțate din preajma alegerilor, ori a sărbătorilor creștine, cum este în chiar aceste zile...
Sunt doar supape prin care să se elibereze din energie, să nu se ajungă la masa critică...

Trebuie răbdare și trudă apostolice...

Iartă-mă, nu mă închipui la o catedră, de unde să dau lecții... Îmi explic și eu, găsesc o cale să nu greșesc, îmi spun că doar profeții sunt în drept să certe poporul cu foc și blestem ....

0
@alexandru-petriaAPalexandru petria
Multumesc pentru aprecieri.
0
TFTiberiu Francu
86% e mult. Sa ne mai gandim ca acum ceva vreme cam acelasi procent era de acord cu aplicarea pedepsei cu moartea? Mai bine nu ne mai gandim..
0
@alexandru-petriaAPalexandru petria
Procentul este enorm.
0
TFTiberiu Francu
da, este enorm, asa e
0