octobre

Ceea ce ai scris vine din tărie de povestitor. Îmi place această presare a cuvintelor în timp. Pentru ceea ce scrii sper să fie cât mai mulți care venind din \"orbire\" să asculte cuvinte de la tine așa cum tu ai ascultat \"cuvinte, flori, cuvinte, câini\".
Numai bine!
Adrian

E un text care te despică, sau te sfâșie, sau...
Mi-aș fi dorit să nu-l întâlnesc și să-mi scoată rănile la vedere. Este atât de evident că l-ai scris din dorul de fluturi... Va veni o vreme când să te ierți și că nu ai văzut la timp zidul acela - greșeala e omenească, totul e să nu perseverezi.
Așa e, se întâmplă să uiți cum era omul, dar nu și senzațiile pe care le lasă în urmă.

\"am înfruntat ceața am luptat în războaie de zi și de noapte am alergat din orbire în orbire am ținut umbră unora care aveau mare nevoie de ea am ascultat cuvinte flori cuvinte câini am avut foarte puțin timp să mor în liniștea dinaintea fiecărui anotimp

am înghițit ploi. cât am putut.\" - ai aici ceva din Ana lui Manole, dragostea te-a făcut puternică, chiar dacă din ea ți-a rămas doar un castel de frunze și timbre. Construiește-l... pentru Maya.
Cu drag

erată - va veni o vreme când ai să te ierți

multe ploi au trecut prin sita cuvintelor tale
nici cu sugativa mintii nu se usuca tristetea

m-a cutremurat poezia asta, ioana!
stiu ca ar trebui sa-ncerc macar sa scriu un comentariu catdecat coerent, dar nu stiu de unde s-o apuc... castelele din fluturii si timbrele lui, felul simplu, dar atat de dureros in care ai desenat plecarea lui:
aici
\'într-o seară ai ales o fată. i-ai făcut un copil. ai aruncat toate timbrele colecția de fluturi \'
dar si aici
\'
în altă seară ai devenit poet. ai plecat. ai lăsat radioul deschis.\'
m-a lasat cam fara cuvinte...
dureroasa poezie! mi s-a facut asa de frig dintr-odata...